Să vorbim puțin despre muzică, poate ea ne mai salvează în zilele astea agitate, în care nu dorim dictatură, dar nu știm de ce și nici cum. Sau poate nu…
Ascultând o melodie de-a lui Azis „Motel”, care e un cântăreț bulgar gay de manele foarte extravagant, stăteam și mă gândeam cum la noi nici măcar minoritățile nu sunt unite spre atingerea unor scopuri comune. Se pare că artiștii noștri preaiubiți, sunt, în mare parte, o masă compactă și amorfă care păstrează cu religiozitate dogmele sociale, corupția împământată, misoginismul vulgar și o ură constantă față de persoanele LGBT. Sigur, de la maneliști nu m-aș aștepta la mare lucru, dar aparent Azis demonstrează că se poate să atingi subiecte delicate cum ar fi homofobia și alte prejudecăți pe ritmuri orientale. Dar nu, la noi manelele sunt ori despre iubire, un subiect neutru care se poate aborda chiar și în dictaturi, ori promovează corupția, hoția și incultura. Trebuie totuși să remarcăm originalitatea lor, pentru că cele care ridică în slăvi mizeria socială, sunt într-adevăr o compoziție mioritică, pe când cele care au avut priză mai mare la public, sunt în mare parte furate de la artiști sârbi, bulgari, greci, marocani, iranieni etc.
Mi se pare și firesc. Adică din moment ce te lauzi cu tone de bani pe care nu îi ai și visezi să îi furi prin combinații și șmecherii, e împotriva propriei lipse de principii să spui că ai făcut un cover după melodia altui artist sau că te-ai inspirat din ea. O listă exemplificatoare o găsim aici
Eu voi lua doar un exemplu mai pe larg, pentru că dacă tot am devenit curioasă legat de evoluția artistului Azis, am descoperit că una din cele mai bune melodii ale lui a fost „Obicham Te”. Acea melodie e de fapt un cover după „Poso mou leipei” a lui Sotis Volanis, care a fost la vremea ei un mare hit. Dar Azis nu e singurul care a preluat melodia, ci o găsim și la Fadl Shaker sub numele de „Ya Ghayeb”. Atât doar că ei au spus a cui e melodia originală. Așa ajungem și la Cătălin Arabu, a cărui versiune „Ya Ghayeb”, în traducere românească „Nu pot să cred”, apare ca fiind folclor arăbesc.
Cât de simplu e așa, nu? Atât doar că nu e folclor arăbesc, ci știm exact a cui e melodia. Dacă ar fi folclor, evident că nu s-ar pune probleme de copy-writing. Nu neg că se poate ca unii să spună a cui sunt melodiile originale sau să plătească dreptul de autor, dar eu nu am găsit nimic în sensul ăsta.
Și restul? Păi dacă e să vorbim despre raperi care sunt însăși definiția autodeclarată a revoltei în fața unui sistem, în marea lor majoritate sunt niște misogini frustrați homofobi.
De ce ar fi asta relevant? Pentru că nici măcar minoritățile nu sunt unite. Putem noi să ne lăudăm că am fi un popor unit și să scrijelim pe cartoane #rezist și #uniți, pentru că nu avem nici măcar o minimă unitate care să re regăsească în cultură, care în opinia mea ar trebui să fie prima care să dea tonul, tocmai pentru că dispune de mijloace metaforice de exprimare. La noi comunitatea romă strâmbă din nas la văzul LGBT, care, la rândul lor, într-un spirit tâmp socialist, aplaudă majoritar manelele ca pe un succes al multiculturalismului și nu o dovadă a mizeriei în care se zbate minoritatea roma. Motocicliștii și raperii și-ar face teci pentru cuțite din pielea romilor, raperii ar trimite toate persoanele gay într-un lagăr de exterminare iar ocazional fiecare, în mai mică sau mai mare măsură, ar da în cap unui ungur sau măcar unui moldovean. Am exagerat, dar înțelegeți voi ideea.
Și se întâmplă asta pentru că revolta socială la noi nu are destui adepți care să poată aplica cu consecvență aceleași principii care ar duce la ieșirea din propria mizerie și asupra altori minorități. Dacă omul de rând își face curat doar în propria ogradă, de obicei prin a arunca gunoiul în cea a vecinului, minoritățile fac la fel în ograda propriilor ONG-uri.
Daaar, și e important de menționat asta, majoritatea se declară creștini ortodocși. Ipocrizia și dublul standard continuă să reflecte nivelul scăzut de inteligență al unei societăți bolnave care nu știe nici încotro să se îndrepte și nici din ce direcție o arde la degete.
Dar eu vă las cu melodia originală grecească, să vă mai amăgiți la gândul că am fi mai buni ca ei, chiar dacă ne îndreptăm spre același dezastru economic.
