România, o societate pasivă

0

Participarea politică a cetățenilor trebuie să fie un subiect care să ne preocupe mai mult și care să se bucure de atenția tuturor actorilor din societate. În prezent, societatea românească este una pasivă, fiind caracterizată de o cultură politică dependentă. Românii participă într-o mare măsură în „outputul” sistemului politic și foarte puțin în „inputul” acestuia. Această cultură s-a dezvoltat de-a lungul istoriei sub regimurile nedemocratice, cunoscând o mare amploare sub regimul comunist, un regim închis comunicării și implicării cetățenilor în procesul decizional. Sistemul politic se caracterizează printr-un ansamblu de instituții, organizații și mecanisme, care stau la baza organizării și conducerii societății. „Inputs” sau „intrările”, reprezintă presiunea care este exercitată asupra sistemului și care este materializată în cerințe și suporturi pentru politici publice, legi, decizii, etc. „Outputs” sau „ieșirile”, reprezintă produsul sistemului politic, și anume: decizii, politici, legi, etc.

Așa cum am putut observa mai sus, cetățenii români participă îndeosebi în „outputul” sistemului politic. Cu alte cuvinte, de regulă, aceștia își manifestă nemulțumirile față de produsul sistemului politic (politici publice, legi, decizii, etc.), protestând sub diverse forme. Manifestarea nemulțumirilor legate de „ieșirile” din sistem sunt un lucru benefic pentru societate, deoarece guvernanții primesc un feedback la acțiunile lor. Prin urmare, în cazul unor neconformități, produsul sistemului este amendat astfel încât să corespundă nevoilor cetățenilor sau abrogat, după caz. Participarea în „output” este importantă și benefică, însă nu și suficientă. Este nevoie de mai mult decât atât, de participare în „inputul” sistemului. Implicarea cetățenilor în elaborarea politicilor publice, deciziilor, etc., este esențială pentru o societate democratică, deoarece prin implicarea directă a beneficiarilor, calitatea produsului rezultat este superioară. Acest lucru se datorează faptului că, politica publică, decizia, etc., rezultată din sistem, va corespunde într-o măsură mai mare nevoilor cetățenilor.

Pentru a stimula participarea cetățenilor la procesul decizional, trebuie aduse modificări legislative, astfel încât legislația să fie mai permisivă cu cetățenii și să le permită o contribuție reală la luarea deciziilor. Însă, pe lângă textul normativ, trebuie construite mecanismele și infrastructura necesară care să le asigure cetățenilor implicarea propriu zisă. Spre exemplu, ar fi utilă amendarea actului normativ care reglementează inițiativa cetățenească. În prezent, pentru demararea unei inițiative cetățenești sunt necesare o sută de mii de semnături. Putem spune, că strângerea unui număr atât de mare de semnături, împiedică și descurajează inițiativa cetățenească. Mai mult decât atât, impunerea acestui prag de semnături nu este echitabilă, în condițiile în care un deputat este ales de șaptezeci de mii de cetățeni și are drept de inițiativă legislativă pe perioada întregului mandat. Prin urmare, ar trebui redus cel puțin la jumătate numărul de semnături necesare demarării inițiativei cetățenești. Această simplificare a semnăturilor necesare demarării procesului, ar motiva cetățenii să se implice mai mult.

Totodată, pentru a stimula participarea ar fi utilă acordarea posibilității cetățenilor de a
iniția referendum. Astfel, cetățenii ar putea solicita consultarea tuturor compatrioților, cu
scopul de a cunoaște opinia generală a societății legată de un anumit subiect de interes.
Referendumul ar fi unul consultativ, deoarece autoritatea supremă legiuitoare trebuie să rămână parlamentul. Bineînțeles, referendumul cetățenesc nu ar putea face obiectul unor inițiative în sfera fiscalității, politicii externe, apărării, siguranței naționale, amnistiei și grațierii, acestea fiind domenii mai delicate, care necesită o atenție deosebită și a căror reglementare trebuie să aparțină exclusiv autorităților statului. Inițiativa ar fi condiționată de susținerea acesteia de către cinci sute de mii de cetățeni cu drept de vot. Acest prag ar filtra și ar aduce spre consultarea publică generală, doar acele probleme cu adevărat relevante, de interes, și nu orice inițiativă comună ar face obiectul consultării întregului popor. Democrația reprezentativă este extrem de benefică societăților contemporane, însă acest mecanism al democrației directe, mai costisitor, ar stimula participarea cetățenilor.

În acest scop, mai pot fi dezvoltate și implementate și alte mecanisme de participare,
care să permită implicarea cetățenilor în luarea deciziilor. Un exemplu, poate fi bugetarea
participativă, care implică cetățenii unei comunități în luarea deciziei cu privire la repartizarea sumelor din bugetul localității. Astfel, cetățenii pot să-și aducă contribuția în stabilirea priorităților comunității. Acest mecanism de participare este des întâlnit în statele vestice, unde cetățeanul joacă un rol important în stabilirea priorităților comunității în care locuiește. În țara noastră, acest mecanism este destul de rar întâlnit, doar un număr redus de comunități, mai dezvoltate, îl aplică cu succes. Un alt exemplu, pot fi dezbaterile publice fată în fată sau online, care îi pun în legătură directă pe cetățeni cu guvernanții. Prin intermediul acestora, membrii comunității ar avea posibilitatea de a-și articula interesele sau propune idei de politici publice autorităților. Pe lângă exemplele enumerate anterior, mai există numeroase alte mecanisme care pot fi implementate pentru a spori participarea cetățenilor în luarea deciziilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here