Deputatul Adrian Dohotaru și politicile de apărare…

0

… băbuța și fotbalul profesionist!

De obicei nu ne lansăm în dezbateri cu deputații sau senatorii din Cluj despre politică externă sau apărare, dar aparent domnul deputat Adrian Dohotaru are nevoie de câteva lămuriri despre cum se procedează într-un stat normal când e vorba de amenințări directe și de alianțe.

Domnul Dohotaru a postat o opinie pe pagina personală de Facebook despre achiziția, cu suma de 4 miliarde de dolari, a unui sistem de rachete Patriot din SUA, afirmând că cele două procente pe care România ar trebui să le aloce din PIB pentru apărare sunt o recomandare a partenerilor NATO, și nu o obligativitate, ceea ce e, în sine, o afirmație falsă, și am explicat în articolul precedent de ce.

Sunt șocat de vehemența atacurilor la adresa mea în contextul exprimării unor îndoieli legitime cu privire la oportunitatea unui contract de 4 miliarde de dolari pentru rachete Patriot și a unui PIB de 2% pentru Armată într-o țară săracă și subdezvoltată” a afirmat deputatul USR după ce alegătorii au avut o reacție extrem de vehementă la afirmația precedentă.

Domnul deputat pare să nu realizeze că nu e vorba de 2% din PIB-ul Germaniei, ci de cel al României, adică un procent egal în cheltuielile pentru apărare, iar nu o sumă egală, care să împingă România către faliment. Dacă celelalte state fac efortul de a aloca cele 2 procente pentru apărare, să evităm respectarea acestui angajament ar fi, pentru România, după tratatul semnat în 2014, în Țara Galilor, o pată pe onoarea statului dar și riscul de a pierde suportul aliaților în cazul unei conflagrații.

Am debutat editorial cu un volum despre mișcările societății civile din Statele Unite în anii 1960, țară față de care am o mare admirație, mai ales pentru tradiția sa intelectuală progresistă și pacifistă, și mă amuză încercarea de a mă transforma într-un putinist.

Știm cu toții că orientarea domnului Dohotaru către socialism este una extrem de puternică și ne miră că nu vede problemele create de mișcările socialiste din Europa și dezastrul economic provocat de Partidul Democrat în SUA.

Afirmația că ar fi un suporter al lui Putin este însă, puțin cam trasă de păr, deși afirmațiile dumnealui duc către această opinie, pentru că atunci când afirmi că măsurile luate de un stat pentru a se apăra de amenințarea Federație Ruse sunt total inoportune tinzi să crezi că sunt făcute cu un interes ascuns. Domnul deputat a făcut declarațiile în lipsa mai multor informații, nu din simpatie pentru Mama Rusie.

Un sistem politic care îi îndepărtează pe cetățeni de actul democratic o face prin manipulare, prin permanenta inventare a dușmanului, prin răspândirea fricii, a neînțelegerii și a urii. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră… Vechii politruci bolșevici ar fi invidioși față de cantitatea de ură deversată în spațiul românesc ce se întâmplă acum.

Adevărat, foarte adevărat ce afirmă domnul deputat, numai că uită dumnealui un fapt esențial, menționat și în articolul despre declarația precedentă, și anume că în 2014 tovarășul de la răsărit, Vladimir Putin, a afirmat că, dacă e nevoie, armata rusă poate fi la București în numai 24 de ore.

O amenințare directă cu invazia nu poate fi tratată cu nepăsare și nici nu poți afirma că antipatia din societatea românească față de Federație este complet nefondată. Ultima oară când am crezut promisiunile vecinului nostru de la est ne-au trebuit 50 de ani să scăpăm de dominația lui.

Merită notat că sunt singurul om politic din spațiul românesc care crede că resursele unui stat cu un buget limitat trebuie direcționate spre alte domenii prioritare: educație, sănătate, cultură. Există și un pact transpartinic de 6% pentru Educație. De ce nu a fost respectat?

Sau poate singurul om politic care nu ia în serios amenințările venite de la est, fie directe, fie mai voalate, ceea ce, iar, crează impresia unor interese ascunse în favoarea lui Putin. De aici și eticheta de putinist.

De ce nu a fost respectat procentul de 6% din PIB pentru educație? Explicația asta a fost dată acum ceva vreme de Președintele României, domnul Klaus Iohannis, când a afirmat că alocarea procentelor este extrem de ușoară, dar cheltuirea lor eficientă, în actualul sistem de învățământ, este absolut improbabilă, dacă nu chiar imposibilă. Da, e nevoie întâi de o reformă a învățământului, și nu a programei sau a examenelor, ci a sistemului care împarte banii total ineficient. După aia putem vorbi de 6%.

Repet câteva lucruri de bun simț: România poate să își îndeplinească obligațiile față de NATO, așa cum o fac 23 din 28 de state membre care nu au un buget de 2% pentru Armată, printre acestea fiind Germania, Italia ori Spania.

Toate sunt state luate la întrebări de cel mai mare finanțator al NATO, SUA, care, prin vocea actualului președinte, a cerut în mod absolut respectarea obligațiilor asumate în declarația adoptată după summitul din Țara Galilor, punctul 14. Ba chiar plata sumelor restante din ultimii 3 ani pentru cei care nu au alocat 2% din PIB.

În USR nu a fost niciodată o serie de dezbateri serioase la nivel partinic cu privire la:

1. Alocarea unui buget de 2% din PIB pentru Armată. Dacă am ajunge la un astfel de consens, el trebuie să vină informat și extins la pericolele secolului XXI care nu mai sunt doar geostrategice. Cred că armata trebuie să acționeze și în noul context al amenințărilor climatice, așa cum se pregătește Pentagonul (la noi apărat păduri, plantat, îndiguiri etc, iar în exterior intervenții în statele care vor suferi de schimbări climatice catastrofice), al devitalizării țării de cetățeni sănătoși și puternici (revitalizarea cluburilor sportive ale Armatei), nu doar a celor geostrategice.

Nu cred că înțeleg ce legătura are schimbarea climatică cu terorismul și amenințarea Rusiei. O tâmpenie afirmată și de președintele Franței, Macron, pentru care a fost luat în balon de publicațiile din țara lui.

Și ne e rușine să recunoaștem că nu vedem legătura dintre armată, care ar trebui să se ocupe de apărare, și autoritățile care ar trebui să se ocupe de păduri, Romsilva, și cele care ar trebui să se ocupe de diguri, râuri și lacuri… Poate faptul că armata ar trebui să facă muncă voluntară la împăduriri și îndiguiri? Comunism, cumva?

2. Susținerea necondiționată a președintelui Iohannis și a turnurii conservatoare a PNL care sprijină administrația Trump prin noua conducere a lui Ludovic Orban. Prin susținerea necondiționată a administrației prezidențiale, USR își faultează proprii candidați interni la alegerile prezidențiale. Candidatul USR la alegerile prezidențiale poate fi o locomotivă pentru celelalte alegeri. Nuanța, atât de necesară unui spațiu relativ conformist și provincial în idei, ar aduce un plus de dezbateri și de rafinament la alegerile prezidențiale. În contextul valului conservator din PNL, USR trebuie să acopere un spațiu deopotrivă mai progresist și mai centrist, ceea ce înseamnă o deschidere mai mare spre partenerii europeni și nu față de administrația Trump.

După ce guvernele democrate și socialiste din întreaga Europă și-au dovedit incapacitatea de a gestiona corect fondurile statelor dar și criza migranților economici din zona arabă, arătând, încă o dată, dacă mai era nevoie, eșecul politicilor socialiste progresiste, nu înțelegem de ce ar trebui să îi mai privim ca pe un exemplu de urmat.

Iar în contextul unei amenințări constante din est, de la Mama Rusie, nu înțelegem de ce ar trebui să renunțăm la suportul unei superputeri militare precum SUA, în condițiile în care conducerea Uniunii Europene, prin persoana lui Junker, s-a dovedit a fi, în fapt, prietena Federației Ruse.

USR poate acoperi spațiul progresist al politicii românești, dar asta nu înseamnă că trebuie să nege realitățile geostrategice și să îmbrățișeze politica struțului, făcându-se că nu vede eșecurile aceleiași ideologii de până acum. Conexiunea la realitate este un factor foarte important pentru masa electorală.

3. USR se antepronunță, fără nici o consultare de anvergură, cu privire la valabilitatea contractului cu americanii și apreciază profesionalismul recunoscut al Armatei române pe teatrele de operațiuni din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, Orientul Mijlociu este mai instabil acum față de cum era înainte de intervenția americanilor și a aliaților.

Să înțelegem că USR ar fi preferat rămânerea la putere a unor dictaturi în Orientul Mijlociu și neintervenția forțelor armate în Afganistan, Siria și Irak?

Cât despre valabilitatea contractului cu SUA pentru sistemul de rachete… USR are acces la acel contract pentru a ști dacă este sau nu valabil? Doar de curiozitate, dacă e așa, am vrea să îl vedem și noi, restul populației.

4. USR a cerut transparență pe marile contracte publice. De ce nu și pe cea mai mare investiție realizată de armată?

Un contract de 4 miliarde de dolari trebuie realizat în urma unor dezbateri publice cu cât mai mulți actori sociali și în urma unor negocieri cu partenerii europeni. Înclin să cred că, dacă ar fi nevoie de un astfel de sistem de apărare, o diplomație inteligentă negociază în primul rând cu partenerii europeni ai NATO, tocmai pentru a se distanța de retrograda administrație Trump. Totuși, cred că metode diplomatice abile, relațiile economice și comerciale pot să fie o soluție mai bună pe termen lung decât înarmarea. Voi aduce în dezbaterea publică oameni care susțin politici pacifiste, raționale și de bun simț, pe care nu îi vedeți dincolo de vălul de ură și resentiment care mustește în spațiul românesc ca urmare a manipulării politice și mediatice.

Transparența în cazul achiziției de sisteme de apărare? Care ar fi următorul pas, stimate domn? Afișarea publică a totalului de efective ale armatei, cu tot cu serviciile de informații militare și a tuturor dotărilor și logisticii de care dispune Armata Română? Oare în ce lume se întâmplă așa ceva?

Cât despre catalogarea administrației Trump ca retrogradă, cred că domnul deputat uită afirmațiile contracandidatei, doamna Hillary Clinton, care a afirmat că toți cei care nu sunt de acord cu politicile feministe, cu discriminarea pozitivă exagerată a unor categorii sociale și cu programele progresiste nu sunt altceva decât „a bascket of deplorables” (o adunături de penibili). Ce poate fi mai retrograd decât disprețul fățiș afișat față de jumătate de națiune de către un personaj care avea pretenția să fie președintele tuturor americanilor.

Iar politicile pacifiste sunt bune, atâta vreme cât ne pregătim să ne apărăm. Domnul Dohotaru pare să fi uitat vestitul dicton latin: „si vis pacem para bellum”. Iar atâta vreme cât partenerii europeni ne sfătuiesc să nu o facem, ba chiar ne mai pun, ocazional, și bețe-n roate, nu înțelegem de ce ar trebui ca părerea lor să conteze. Oare dacă un pacifist l-ar sfătui pe domnul deputat să elimine încuietoarea de la ușa casei dumnealui, ar face-o?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here