România se află în cel mai bun moment din istoria sa

0

Nu v-ați săturat de avalanșa de știri negative, pesimism și victimizare de pe toate canalele media? În goana după audiență, aceste rețele de „fake news” au creat un mediu informațional nociv, prin propagarea unor exagerări și mituri. Viața reală și chiar statisticile contrazic narativa presei.

Atât pentru o persoană cât și pentru un popor este foarte greu să se evalueze obiectiv. Însă riscul colateral al negativismului generalizat generat de instituțiile mass media este lipsa încrederii în sine, care aduce daune de imagine, contribuie la plecarea cetățenilor din țară și la percepția greșită a străinilor, iar în relații bilaterale poate cauza o negociere de pe poziții inferioare nemeritate.

Dacă încercăm să ieșim din bula noastră mediatică și să privim obiectiv situația, observăm că lucrurile nu stau nici pe depate atât de rău pe cât încearcă unii să ne facă să credem. Avem chiar motive de optimism prudent și de mai multe cojones în relația cu țări și organizații internaționale.

Economic vorbind, suntem de departe în cea mai bună situație în care am fost vreodată. Nivelul de trai e cel mai ridicat de până acum, avem creștere economică record, datoriile sunt mult mai mici decât media europeană, iar riscurile cele mai mari țin doar de decizii politice proaste, care pot fi însă evitate sau atenuate prin presiune publică.

Din punct de vedere al securității, suntem într-o postură foarte bună, fiind membri NATO, având baze militare americane în continuă extindere, niciun risc major iminent, o relație stabilă cu aliații occidentali, cheltuieli militare în creștere – apreciate de americani, iar pericolul terorist a fost evitat. Practic, pentru prima oară de la Imperiul Roman încoace, suntem parte a civilizației globale dominante.

Relațiile externe sunt tot mai bune, au trecut tumultoșii ani ‘90 când nu eram siguri cu cine să ne asociem, integrarea în Uniunea Europeană se accelerează, relația cu actualul președinte al Statelor Unite pare să fie foarte favorabilă, iar prestanța țării începe să crească de câțiva ani, nu au mai fost probleme majore de la scandalurile provocare de emigranții români în urmă cu un deceniu.

În privința Republicii Moldova, situația rămâne complicată, prin alegerea lui Dodon președinte și continuarea tensiunilor cu Rusia, însă această regiune începe să se apropie tot mai mult de România, să se interconecteze economic cu noi, iar războiul cultural va fi câștigat de europeniști și unioniști pe măsură ce crește accesul la canale TV vestice și românești și la internet, precum și prin revenirea acasă, cu mentalități schimbate, a moldovenilor plecați la muncă în spațiul comunitar.

Din perspectiva socială și culturală, România devine o țară occidentalizată, cu un nivel de viață emergent, legături strânse cu spațiul euro-atlantic, un sector turistic care accelerează exponențial în ambele sensuri și o producție artistică care începe să conteze. Sunt în continuare discrepanțe și probleme de coeziune socială, dar acestea sunt greu de evitat pentru un stat în plină dezvoltare.

Societatea civilă din țara noastră, ajutată sau nu de fonduri din afară, a arătat în ultimii ani că are un cuvând de spus, reușind să determine schimbări politice importante, de la modificări legislative și înlocuiri de miniștri până la căderi de guverne. Protestele de la începutul acestui an au subliniat tocmai soliditatea și importanța ONG-urilor, adică faptul că suntem un stat cu o democrație tot mai organică, interiorizată și cerută implicit de populație.

Toate problemele sociale, mizeriile politice, eșecurile economice și scandalurile de corupție nu fac decât să completeze acest tablou. Uneori, căutând prea mult perfecțiunea, nu vedem trendul general. Iar acesta este categoric în creștere. Nu există dezvoltare fără probleme în nicio țară din lumea asta și în nicio perioadă din istorie. Iar faptul că toate lucrurile negative sunt vizibile arată că există libertate de exprimare și că există interes pentru corectarea lor!

Nu vreau să fac o pledoarie a optimismului exagerat, mai ales că românii au uneori meteahna de „a se culca pe o ureche” după o mică victorie și de a pierde apoi războiul. E nevoie de prudență, perseverență și consecvență pe termen lung. Putem ajunge în 15-20 ani la nivelul mediu european, mai ales dacă ținem cont și de stagnarea econimica a flancului sudic al UE. Însă trebuie să muncim în continuare pentru asta și să ne plângem mai puțin.

Sunt miliarde de oameni pe această planetă care o duc mai prost decât românii. Hai să lăsăm fatalismul și să recunoaștem că am făcut progrese, că le putem face în continuare, că nu este atât de rău aici (depinde cu cine ne comparăm) și că următoarea generație va trăi mai bine decât noi și mult mai bine decât părinții sau bunicii noștri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here