Un deputat USR a sărit zidul Palatului Parlamentului: De la filosofia lui Thoreau la „putorile” din Piață

0

Deputatul USR de Cluj, Adrian Dohotaru, a sărit în această dimineață gardul Palatului Parlamentului și a anunțat că va continua sit-in-ul început zilele trecut, explicându-i rostul în ecuația democratică.

„Am stat la sit-in o zi și o noapte, așa că am simțit nevoia să mă dezmorțesc la mișcare. Am alergat câteva tururi în jurul Palatului Parlamentului și am reflectat la adresa zidurilor care ne despart pe noi, românii. Cel mai mare mi se pare cel dintre oligarhie și democrație, între mizele puterii și a celor care o vor dispersată. Suntem o prezență ciudată în Parlament. Un jandarm a venit la mine cu bastonul pentru că nu înțelegea de ce merg spre clădirea Parlamentului în echipament de alergare și îmi spunea că nu am voie să intru aici. Ba avem voie, și sper ca din acest nonconformism să vină un suflu nou în societatea românească, să apară forme inovatoare, echitabile și deschise la diferență în a face politică. Continui sit-in-ul și sunt cu gândul și la cei care au ieșit în stradă pretutindeni în România la cele mai mari mobilizări civice din istoria ei” a declarat Adrian Dohotaru.

Gestul deputatului USR s-a produs în aceeași Românie în care un consilier judeţean al PSD la Constanţa, Sabrina Maria Nedelcu, a postat, joi, un mesaj pe o reţea de socializare în care îi numeşte „putori” pe oamenii care au protestat, miercuri, faţă de ordonanţele date de Guvern.

„Practic, România nu este de acord ca, atunci când furi, să fii graţiat şi să poţi returna banii. România vrea să plătească 2.000 de RON pe lună pentru acela care a furat 20.000 de RON. Da’ tare deştepţi sunteţi sclipitorilor! Şi poate îmi spuneţi şi mie care este munca voastră şi cu ce cotizaţi voi la stat, ăştia care va duceţi de la 09 dimineaţa la proteste? Putorilor!”, a scris Sabrina Maria Nedelcu pe pagina ei de Facebook.

Este nesupunerea civică un concept democratic?

„Nesupunerea civică este modalitatea specifică a protestului atât în statele de drept cât și în cele care nu au o democrație dezvoltată. Nu are o definiție universal acceptată. Reprezintă, mai ales, aceea acțiune înfăptuită cu intenție, publică și fără violență dar nelegală, care are ca scop nu schimbarea întregii legislații sau orânduiri de drept ale unei țări, ci a diferitelor norme juridice, respectiv, schimbarea politicii guvernului, în baza unei viziuni a moralității și a dreptății considerată superioare.

Nesupunerea civică nu este o concepție, o instituție de drept, nici expresia nu este una juridică, ci o provocare în numele moralității împotriva dreptului. Recurgerea la nesupunere civică poate să intervină atunci când, scopul propus nu poate fi atins prin utilizarea celorlalte așa-zise instrumente ale statului de drept și dacă prin aceea acțiune sau mișcare nu se cauzează un rău mai mare decât ceea pe care se vrea a fi eliminat.

Fundamentarea teoretică a nesupunerii civice aparține americanului Henry David Thoreau (1817–1862). Teoreticienii militanți ai legitimității nesupunerii civice consideră că cetățenii care trăiesc într-un stat de drept democratic au dreptul și capabilitatea de a se pronunța o decizie morală asupra funcționării statului și dacă simt nevoia dezvoltării sau schimbării orânduirii constituționale să și-o promoveze chiar și prin mijloace nelegale” este definiția acceptată și prezentată de platforma Wikipedia.

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here