Reţetă de capitalism: Cum s-a format reţeaua afacerilor în Cluj-Napoca?

0

Redacţia Presă Locală vă prezintă astăzi, un material inedit despre o temă cel puţin interesantă: „Capitalism şi reţele de afaceri în Cluj”.

Cercetarea a fost elaborată de  Norbert Petrovici, Anca Simionca, Cristian Pop, Sorana Ionasanu in cadrul Facultatea de Sociologie, UBB. Situaţia este descrisă şi mai clar în documentul „Reconfigurarea reţelelor de proprietate între firme în Cluj” o lucrare de licenţă excepţională, a studentei Georgeta Sorana Ionasanu.

Rătăcitor, redacţia Presă Locală a dat peste o serie de articole sensibil similare realizate de cotidianul clujean Ziua de Cluj în 2008.

Capitalism şi reţele de afaceri în Cluj

Spațiul este legat în mod intim de acțiunea economică, nu este doar un atribut superficial, ci este un element important al procesului economic. Strategiile de acumulare capitaliste variază în spațiu și, mult mai important, spațiul este el însuși un produs al strategiilor de acumulare. Mi se pare fascinant în acest sens cazul Clujului și cazul rețelelor de proprietate dintre firme, cine-pe-cine deține. Clujul comparat cu alte orașe similare din Romania, de ex. Timișoara sau Brașov, nu are per total nimic special. In medie o firma are cam doi proprietari și în medie un proprietar de firmă mai deține părți din încă doua firme. Elementul spectaculos intervine dacă ne uităm însă la cele mai lungi rețele de proprietate. Dacă în Timișoara și Brașov cele mai lungi rețele de proprietate au 6-8 firme, in Cluj rețeaua cea mai mare conține in 2006, aproape 80 de firme, in 2007 are 90 de firme, iar in 2009 aproximativ 120 de firme. Cea mai mare retea de oameni de afaceri avea in 2009 peste 180 de persoane.

 

 

Aici nu avem însă o situație de ”proprietate neclară” precum în alte cazuri din Europa de Est, adică o situație prin care oamenii de afaceri creează rețele intricate și neclare intre firme pentru a putea să facă față mediului incert și instabil postsocialist. Nu e vorba de faptul că acești oameni de afaceri trasează granițe neclare între firme care permit dispersia în rețea a pierderilor și riscurilor și concentrarea resurselor și profiturilor în anumite noduri. Mai întâi acest caz este o rețea de proprietate între persoane și nu între firme. Adică persoanele dețin mai multe firme și nu firmele se dețin între ele. În al doilea rând, natura conexiunilor arată că acțiunea economică a luat forma unui tip particular de cooperare care a dus la situații profitabile pentru cei mai mulți jucători din rețea. Oamenii de afaceri au încercat să facă cât mai clare granițele dintre firme și să construiască firme specializate pentru proiecte specifice. Practic, s-a preferat diversificarea portofoliului de afaceri cu firme deținute în comun pentru oportunitățile de afaceri noi care apăreau. Aceste firme au roluri punctuale, iar dacă falimentează demonstrează că acel proiect nu a fost unul viabil. O logică project-based liberală.

Teza ”proprietății neclare” este legată de faptul că în Europa de Est statul postcomunist este un stat slab incapabil să reglementeze, de aceea oamenii de afaceri creează rețele de proprietate cu granițe neclare pentru a reglementa afacerile în interiorul unui cerc de încredere. Adică ceea ce statul nu poate face, capitaliștii își pun la dispoziție prin forme organizaționale ingenioase private. Subtema acestui tip de discurs este că fără un stat puternic vom avea o piață suboptimă în care pierderile nu vor sancționa proiectele nereușite, ci doar se vor dispersa pierderile în rețele de afaceri extinse. In cele din urmă statul va trebui să intervină și să preia pierderile pentru a preveni prăbușiri în masă a economiei. Problema acestui tip de argument este caracterul profund aspațial. Capitalismul nu este ceva anume care are o esență, iar piața este un efect al unui stat care are și el o esență: ”postsocialismul”. Nu se poate deduce proprietatea neclară dintr-un stat slab incapabil să reglementeze. O demonstrează tocmai cazul Clujului. Statul slab romanesc se pare ca aici a produs ”proprietăți clare”. Cred că e nevoie de o imagine mai complexă și spațială a economiei politice postsocialiste.

Apariția acestor rețelele mari din Cluj este legată de o întreagă istorie a unor tensiuni dintre agenți aflați pe scale spațiale diferite: locale, naționale, globale. La începutul anilor 90 la București au ajuns politicieni locali naționaliști cu o agendă destul de diferită de cea a politicienilor manageri și ingineri care dominau politica națională. Acest lucru a blocat accesul oamenilor de afaceri locali la resursele care se distribuia național și a făcut să se orienteze spre resursele disponibile local. Acest lucru a fost încurajat și de politicile protecționiste ale administrației locale naționaliste conduse de către Funar și a blocat intervenția capitalului străin. Rezultatul a fost formarea unor rețele locale dense care își puneau în comun resursele pentru proiectele specifice de afaceri pe care le realizau. Aceste cercuri de afaceri, până în 2004, când administrația locală a fost schimbată pe una neoliberală avându-i în frunte pe Boc și pe Nicoară, au reușit să aibă suficiente resurse pentru a-și negocia o integrare de succes în fluxurile globale de capital (ex. vânzarea Astral, vânzarea pachetului majoritar BT la BERD, venirea Siemens, Emerson, Nokia, etc.). Orașul în sine, Clujul, a devenit o entitate de sine stătătoare în aceste jocuri economice. Contingențele locale au produs un capitalism cu un gust specific á la Cluj, iar în proces Clujul a devenit o entitate cu granițe economice specifice și cu un anumit ethos de afaceri.

Ceea ce vreau să zic este că statul nu este omogen și că există regimuri variate de acumulare locale rezultate la intersecția a multor procese politice și economice cu întindere diferit. Că spațiile capitaliste și ce ajunge să fie local sunt rezultate ale proceselor variate de acumulare și reglementare. Rețelele din Cluj și modul în care s-au format țin de o dinamica de interacțiune desfășurată pe diferite scale Cluj-Ardeal-București-Global, și e interesant și util să studiem capitalismul nu doar în general ca un set de legi imuabile si invariabile care se aplică la fel peste tot. Variatele contingențe particulare au efecte asupra regimurilor de acumulare și asupra vieților unor oameni specifici. Cred că e păgubos să numim aceste rețele de afaceri din Cluj ”rețele de corupție” sau să vedem în ele o conspirație a unor oameni pentru a pune mâna pe putere din umbră. De asemenea, e păgubos să căutăm ”capitalismul adevărat”, Capitalismul cu C mare si logica lui imuabilă cu legi de fier. Cred ca e mult mai productiv să studiem propriu-zis formele în care se produce capitalismul și să nu uităm că în ultimă instanță capitalul este o relație socială. Relațiile sociale nu sunt nici constante în timp și nici în spațiu, deci nici capitalismul nu este o relație logică egală cu sine oriunde și oricând.

sursă: http://socasis.ubbcluj.ro/urbanblog/?p=551

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here