Maguri-Răcătău, paradisul munților Apuseni

0

maguri_peisaj_maxAproape de Cluj-Napoca, dar totuşi departe de agitaţia oraşului, de poluarea şi stresul din viaţa cotidiană, se află comuna Măguri-Răcătău.O zonă superbă, în Munţii Gilău, unde peisajul nu conteneşte să uimescă turiştii pasionaţi de munte. Măguri-Răcătău este o comună cu o tradiţie etno-folclorică deosebită, în care rezervaţiile naturale protejate sunt respectate, iar traseele turistice încântă turiştii de toate vârstele. Prima atestare a comunei datează din anul 1724, aşezarea fiind cunoscută sub numele de Măgura Alpestris. Istoria a consemnat rolul locuitorilor din zonă în răscoala ţărănească condusă de Horea, Cloşca şi Crişan şi în oştile lui Avram Iancu în luptele duse în timpul revoluţiei de la 1848 – 1849 în Munţii Apuseni. Astăzi, locuitorii din Măguri-Răcătău se mândresc cu rolul lor în istorie şi păstrează tradiţia porturilor populare specifice „moţilor”.

Istorie „abundentă”
În zona Măguri-Răcătău, oricine îşi poate petrece cel puţin o săptămână fără a epuiza potenţialul impresionant al comunei. Zona se mândreşte cu numeroase culegeri de folclor, în care sunt strânse credinţele şi miturile poporului român, dar nu numai. Cheile Dumitresei, Defileul Răcătăului, Defileul Someşului Rece sau Chicerea Comorii sunt doar câteva zone care trebuie vizitate de către turişti. De asemenea, serpentinele către cătunul Dobrin oferă peisaje minunate, care conduc vizitatorii către un platou „sălbatic”. După 15 km de drum care şerpuieşte prin munţi, trecătorii ajung la o biserică veche, din lemn, unde, în fiecare an, se organizează o slujbă cu ocazia sfinţilor Petru şi Pavel. Chicerea Comorii din munţii Gilău este, de asemenea, o locaţie cu care locuitorii comunei se mândresc. Legenda din Măguri spune că acolo a fost cândva Clujul. Acum, la Chicerea Comorii nu mai sunt decât ruine, dar peisajul este senzaţional. Un loc aparte pe care turiştii îl pot vizita în Răcătău este Muzeul Copiilor. Aici sunt adunate obiecte etnografice, colecţii de port popular, pline de istorie, toate aranjate după imaginaţia copiilor. În trecut, costumaţiile tradiţionale au fost aranjate de elevi, cu ajutorul profesorilor, într-un stil mai aparte. Aceştia realizau o păpuşă pentru fiecare port popular. Maria Ioniţă, fost profesor în comună şi totodată cetăţean de onoare al localităţii, a jucat un rol important în „popularea” acestui muzeu. Fosta profesoară din Măguri-Răcătău ne-a explicat şi despre concursurile care se organizau, ale căror premii sunt expuse, de asemnea, în muzeu. „Prin anii 1970, se făceau expediţii, expediţia „Cutezătorii”, unde elevii au obţinut două premii. „Scutul Dacic”, premiu oferit pentru probleme de istorie şi „Caseta de cristal”, pentru partea ştiinţifică. Şi acestea se găsesc în Muzeul Copiilor”, ne-a explicat Ioniţă.

Zeul suprem al dacilor, Zamolxe, la Măguri-Răcătău

În defileul Răcătăului, turiştii pot vizita „Împărăţia lui Zamolxe”. O zonă stâncoasă, cu o legendă aparte, pe care Maria Ioniţă o împărtăşeşte tuturor celor interesaţi. „În Împărăţia lui Zamolxe au venit mulţi scriitori, s-au organizat multe ieşiri cu elevii din zonă. Acolo este un loc denumit „altar”, localnicii mai vechi îi spun „la scăriţă”. Sunt nişte stânci foarte mari, care în momentul în care au fost pozate dintr-un anumit unghi, au redat nişte profile de bărbaţi în piatră. O adevărată ciudăţenie, parcă erau nişte uriaşi, totul făcut de natură. Se spunea că, dacă te duci acolo şi stai cu faţa la stânci şi te concentrezi foarte tare, îl invoci pe Zamolxe. Acesta urma să îndeplinească dorinţele oamenilor. Pe vremea când eram profesoară, mergeam cu copiii acolo. Aceştia aveau povestea lor. Îmi aduc aminte că, într-un an, a venit în Măguri-Răcătău toată redacţia revistei „Cutezătorii”, televiziunea şi oficialităţi. Copiii se îmbrăcau în costume tradiţionale moţeşti, se organizau concursuri de călărie, de trageri cu arcul, toate în Împărăţia lui Zamolxe. Problema e că, în momentul în care au venit toate oficialităţile pentru a participa la evenimentul nostru, a început ploaia. Toată lumea ne-a propus să renunţăm la ieşirea la Împărăţie, dar copiii erau dezamăgiţi. Când am ajuns în Împărăţie, copiii s-au dus la „altar” şi s-au gândit să fie vreme bună. Cu toate că era un strat compact de nori, în zona Împărăţiei s-a înseninat. Nu a crezut nimeni, dar când a apărut revista s-au convins cu toţii că în locul acela soarele a trimis razele direct în Împărăţia lui Zamolxe”, ne-a povestit Maria Ioniţă.Eroii, la loc de cinste

De ce este acest loc atât de deosebit? Dacă toate exemplele amintite nu v-au convins, argumentul Mariei Ioniţă este mult mai simplu. „Parcă e un destin aparte aici. Unii merg la capătul lumii, eu am ales să vin în Apuseni. E o zonă de care nu m-am săturat toată viaţa. E folclorul din zonă, etnografia, e un loc încărcat din punct de vedere istoric”, a afirmat cetăţeanul de onoare al comunei. Nu în ultimul rând, în Măguri-Răcătău găsim un loc care merită o atenţie deosebită. Mănăstirea „La Eroi”, cum este cunoscută de locuitori, este situată în localitatea Muntele Rece. Biserica este aşezată pe un mic platou, situat între două dealuri, înconjurate de o panoramă care conferă tuturor o senzaţie de calm şi pace. Aici, la mănăstirea „Înălţarea Domnului”, în fiecare an, de Ziua Eroilor, sunt pomeniţi eroii neamului.

Pentru turiştii dornici de „senzaţii extreme”, trebuie amintit faptul că în Măguri-Răcătău există o rezervaţie de urşi. Mai exact, defileul Răcătului este o zonă în care turiştii riscă să „dea nas în nas” cu ursul. Cu toate acestea, locuitorii din zonă ne-au povestit că nu au fost cazuri în care turiştii să fie „hăituiţi” de aceste animale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here