Care este legea pumn-U-lui?

0

A trebuit să ajungem şi în acest punct, era inevitabil. Un meci şi un derby întrerupt, cu sau fără motive pertinente, dar, în mod sigur, cu nişte manifestări care nu au ce căuta în societate şi cu atât mai puţin pe stadion. Un moment în care violenţa şi-a dat în petic, în care oala sub presiune din Cluj – şi din Cluj Arena în particular – a şuierat asurzitor, la limita exploziei, în care pumnii au luat locul fotbalului. O partidă aşa-zisă de fotbal care va ajunge la cu totul altă judecată decât cea sportivă, decât cea pe care o cunoaştem şi o recunoaştem cu toţii: golul – cine marchează mai multe este declarat învingător. Atunci când vorbim despre pumn în fotbal, este clar că ceva e defect la mansardă, este clar că trebuie făcută o anchetă aproape poliţienească în sport. Cine a dat? De ce a dat? De ce nu s-au putut preveni aceste momente? Şi, cel mai grav, de ce exact cei care erau însărcinaţi cu securitatea unui astfel de meci au părut a fi în prima linie a bătăilor?

Îmi aduc aminte cum, pe vremuri, echipele de divizia B sau C care ajungeau să joace în Valea Jiului se plângeau cu toate de aceleaşi fapte, violenţa fizică exercitată asupra lor sau mai ales asupra arbitrilor. Minerul Motru cred că este una dintre echipele care au stat ani la rândul fără să retrogradeze doar prin această cultură, a pumnului şi a intimidării. Minerii de ieri îşi găsesc, iată, corespondenţii, în minerii de azi. Priviţi-i! Amintiţi-vă de tot ceea ce s-a întâmplat aseară! Vorbim aici despre o adevărată cultură a intimidării, pornită prin limbaj, prin violenţa verbală, pasul sigur, întotdeauna, spre violenţa fizică. Se poate lesne observa că mereu sensul este unidirecţional, că întotdeauna unii şi aceiaşi sunt cei care au ceva de împărţit cu ceilalţi. Dacă există cineva care se miră, care spune „vai, cum s-a putut întâmpla una ca asta?!” acela poate fi acuzat de ipocrizie crasă. În fiecare zi înaintea meciului s-au propagat mesaje prin care s-a escaladat tensiunea. Ca în orice dispută, cineva a deţinut mereu iniţiativa. Priviţi care a fost, aproape de fiecare dată, emiţătorul acestor mesaje războinice. Dacă ar fi trebuit să fie vreo urmă de respect în derby-ul de aseară, s-a avut grijă, din timp, ca ea să fie spulberată.

Cine pe cine a bătut aseară? La fotbal era deja 1-0 pentru CFR şi, judecând după cele ce se petrecuseră deja pe teren, ar fi trebuit să fie şi om în plus. Nu era câtuşi de puţin echitabil ca de la CFR să fie eliminat căpitanul, iar de la U căpiatul, mai ales după cele ce s-au întâmplat pe teren. La fotbal putea să bată CFR-ul, era mai aproape de această ţintă, tabela asta spune. La pumni însă, campioni au fost cei care se simţeau mai puternici, mai mulţi. Nu ştim nici într-un caz, nici în altul, dacă aceasta ar fi fost decizia, dar aşa cum CFR-ul avea avantaj de goluri, tot la fel U-ul avea mai mulţi pumni în cont, avea mai multe forţe. Dacă punem egalitate între cele 2 avantaje de aseară, cel fotbalistic şi cel pugilistic, atunci da, merită să se proclame amândouă învingătoare. În liga naţională de box, U-ul ar putea avea pretenţia să fie, în sfârşit, campioană, au talent, se exprimă bine, atât înainte, la cântar, cât şi în autoproclamarea victoriei, după meci. Pe deasupra, au şi un foarte mare curaj atunci când totul se petrece în ograda proprie, când sunt împresuraţi doar de ai lor, când se ştiu mai mulţi. Acum înţelegeţi de ce, chiar şi azi, aprob gestul din tur, când CFR-ul a ales să urce „nejustificabil” biletele? A trebuie să treiere cât mai bine, să le subţieze rândurile adversarilor, fiindcă n-ar fi putut să se descurce cu toţi. CFR-ul a fost atunci organizator, dacă era şi aseară sigur acum o ţară întreagă cerea pierderea meciului cu 3-0 de către noi. Aşa, e loc de discuţii. Se vorbeşte, în primul rând, despre instigare. Cine pe cine?

Eşti căpitanul echipei CFR. Dai ÎNCĂ un gol decisiv, cu destul noroc, o minge la care ţi-a stat inima în loc. Ce faci? Te întorci cu spatele şi faci un sprint de 100 de metri până la propria ta galerie, aşa cum, cu atâta candoare prezintă faptele U-iştii, sau te duci să te bucuri în spatele porţii, te eliberezi de toată tensiunea şi nervii acumulaţi? Ok, s-a dus în faţa galeriei U-iste, bătându-se în piept, arătându-le emblema CFR-ului, poate vorbindu-le cât se poate de fotbalistic, scandalizându-i. Vezi, Doamne, ce fapt reprobabil! Nişte delicaţi, aceşti suporteri de la U. Cum s-au supărat ei de nişte vorbe pe care nu le mai folosiseră de vreo 2-3 minute! Ţineţi oare minte că aseară, cel mai folosit cuvânt pe stadionul Cluj Arena a fost „CFR” în combinaţie cu încă o vorbă de “dor şi jale”? A fost scandarea cu care s-a deschis transmisiunea. 5 secunde din momentul în care au intrat live trecuseră şi galeria deja a început să îşi cânte „imnul” referitor la CFR. Eu l-am mai auzit apoi de minimum 10 ori, în doar 30 de minute. Cică, imediat după gol, spectatorii deveniseră ultraşi, dar ultraşi în sensibilitate! Vai, cum ar fi putut ei să sară în teren! Oare nu pentru aceasta există forţe de ordine, pentru a împiedica orice cretin care vrea să devină din spectator actor? Cine pe cine a instigat ieri, de fapt? Cadu pe Bornescu şi pe întreaga suflare U-istă? Sau, nu cumva, toată campania de presă şi de comunicare publică a U-ului, dinaintea meciului, a fost de o crasă nesimţire la adresa CFR-ului? Eşti căpitanul CFR-ului, dai gol, le arăţi ceea ce contează pentru tine. La fel a gândit probabil şi Bornescu, s-a simţit căpitan – al unei echipe fără obiectiv în campionat. Priviţi-l: se ridică şi prima sa pornire este să-l lovească pe Sougou. Apoi devine erou justiţiar şi se duce să-l lovească pe Cadu. Nu cred că ai noştri n-ar fi putut riposta, nu cred că nu s-ar fi putut bate parte în parte ca la hochei. Asta ar fi generat însă pierderea meciului de sub control. Din punct de vedere mental, ai noştri au fost suficient de bine montaţi pentru acest meci. S-au abţinut suficient. Nu se poate să-l acuze cineva pe Cadu, fiindcă s-a bucurat într-un anumit punct de pe stadion. Arena este a lor, a sportivilor. Cui nu-i place asta, să stea acasă, nu să dea în clocot în tribune! Iar cine organizează meciul să aibă grijă ca dacă astfel de elemente vor să pătrundă în incinta stadionului să fie oprite sau, dacă ajung totuşi în tribune, atunci să aibă măcar un om de pază pentru fiecare. Îţi doreşti asemenea suporteri, iei măsuri de siguranţă. Organizatorii au mereu toată răspunderea…

Să vorbim un pic, un paragraf, despre fotbal, fiindcă a fost ieri măcar o aşchie de vreo 25 de minute. Un meci fără aproape nicio ocazie, cu o înverşunare vizibilă a celor de la U şi cu o anumită teamă, o temperare a ceferiştilor. O echipă ce vrea să muşte din cealaltă şi una care îşi face jocul obişnuit, ştiind că, la un moment dat, se va ivi ocazia loviturii decisive, fie că din vreo lansare pe Sougou, fie din vreo fază fixă. A fost vorba, până la urmă, de o fază fixă, cea în care s-a acordat penalty-ul. Evident, reluările televiziunii sunt inconcludente. Ca de fiecare dată Digi îşi bate joc de spectacol, are pregătite doar 2-3 unghiuri, din care primele 2 sunt mascate, iar cel de-al treilea este dintr-o perspectivă fără profunzime de câmp. M-aş lega de câteva aspecte la această fază: vorbim, înainte de toate, despre Gabi Mureşan. Îmi poate spune cineva care este ultima dată când Muri a simulat? Eu, pentru ultimii 2 ani, nu-mi amintesc un asemenea moment. Apoi, priviţi-l pe Cristea: comentează alţii pentru el, pare a admite că a fost contact. Priviţi apoi faza, în sine. Poate vorbim de un luft, dar, Cristea vine cu o viteză mult prea mare, îl îmbrânceşte la un moment dar clar pe Mureşan. Luft sau nu, el putea continua faza. Împins, se dezechilibrează şi cade. E sau nu penalty? Putem vorbi şi despre cum mingea sare în mâna lui Cristea, mai apoi. Mai are cineva dubii că a fost penalty? De-acord, era 1-0, dar mai era mult din meci. A fost oare util acest show care a urmat?

Sigur că s-a pripit Alexandru Tudor. Din momentul în care a dat 2 cartonaşe roşii şi până a ordonat oprirea meciului pentru „bătaia generală” care NU a avut loc. Cred că, după 10-15 minute, jocul putea deja continua, sigur, cu mari semne de întrebare asupra justeţii eliminării. 9 la 9 pe teren, spaţii mult mai mari, favorabile echipei ce vroia să egaleze. Dar, chiar şi aşa, cred că CFR-ul avea prima şansă să câştige. Ce s-a întâmplat pe tunelul ce duce la vestiare este cât se poate de grav. Un membru al echipei oaspete este lovit de 2 ori de către gazde. Contează oare că vorbim despre suporteri care intră pe teren (ca la Ploieşti) sau despre huligani, „în timpul liber” membri ai echipei U? Totul pică în cârca organizatorilor. N-au fost în stare să oprească bătaia generală? E numai şi numai vina lor.

Ieri se vehicula însă o idee mult mai periculoasă pentru CFR şi tare dragă celor de la U – spun asta judecând după tonul de mulţumire detectat în vocea lui Niculescu la auzul acestei ipoteze (interesant să vezi un antrenor care îşi doreşte aşa ceva – oare de ce?). Pierderea jocului de către ambele echipe cu 0-3. Vezi, Doamne, trebuiau măcar 5 jucători eliminaţi de la ambele echipe. Haideţi să privim însă imaginile. Ce se vede pe tunelul de sub tribune, atât cât surprind camerele de filmat? Primii intră 2 jucători de rezervă şi maseurul cfr-ist. Apoi urmează minimum 4 jucători TITULARI, U-işti. De asta unii au veste pe ei şi unii nu, tocmai pentru a se face această distincţie. Unde sunt titularii CFR-ului? Toţi pe gazon. Camora este cel mai avansat, el îi indică arbitrului Tudor că se petrece ceva grav şi de-abia apoi, după arbitru, intră titularii (şi nici măcar toţi). Deci, cine sunt jucătorii care trebuiau eliminaţi de la CFR? Dacă aceştia 5 nu sunt, mai există vreo altă noimă în baza căreia să fie pierdut meciul cu 0-3 de către CFR? Ţară de nebuni sau ce?!

Rămân în discuţie celelalte variante: cenuşă în capul lui Tudor şi continuarea meciului de la scorul de 1-0, minutul 27. Asta când s-ar putea face? Este deja miercuri, mai sunt 2 zile până la următorul meci. Singurul interval, ar fi ca acest meci să se reia după ultima etapă, fapt imposibil! Chiar dacă toată lumea ar fi de-acord cu asta, chiar dacă şi eu aş considera moral să se continue meciul, tehnic şi practic nu cred că este posibil.

În fine, ultima variantă, rămâne acel 3-0 la masa verde pentru CFR. Niciodată n-am câştigat aşa, e ultimul tip de scandal în care n-am fost implicaţi, târâţi. De regulă, însă, când un meci este suspendat, cine plăteşte oalele sparte? Doar organizatorul. Aşa a fost în cazul „Bricheta”, aşa a fost la Ploieşti, în toamnă. Sigur, atunci a fost vorba despre spectatori. Acum este vorba, oare, despre o încăierare? Vedeţi vreun jucător al CFR-ului lovind? Singurul motiv pentru care se poate suspenda meciul sunt „deficienţe organizatorice”, cu urmarea deja bănuită. Aşa că CFR-ul trebuie să tragă tare, să se rupă de acest scandal şi să învingă acum pe Voinţa şi pe Mioveni. Ar fi destul ca să devenim campioni!

Înţeleg că o ţară întreagă ne vrea acum condamnaţi. Vânătoarea de vrăjitoare pornise de mult, acum li s-a dat doar şansa de a ne urca pe rug. Din fericire, nu stă totul doar la decizia locală, nu e un stabor şi nici nu face presa justiţie. Presa ar face bine să-şi răsfoiască arhivele, cât şi ultimele articole, să vadă puţin cine şi ce a instigat. Cine a dat ştiri despre arderea fularelor ceferiste fix înaintea meciului? Cine a proclamat Clujul, „teritoriu U-ist”? Cine, domnişoară reporter tv, vorbea cu domnul Grigore de la U adresându-i-se cu apelativul „Felix”? Presa ne judecă?! Presa, care a dat şi ea de atâtea ori cu pumnul în CFR, ne-a băgat adânc pumnul în gură?! Judecata opiniei publice nu poate fi decât… o opinie publică, întovărăşită însă exact de hidoasa manifestare vulgară. Aici se poate vorbi despre imagini destul de edificatoare, despre agresiune vizibilă, despre faptul că CFR-ul a intrat la vestiare doar după indicaţia arbitrului. Aici se va vorbi despre pumni, dar despre greutatea pumnului şi sper şi trebuie ca tăria pumnului nostru bătând în masă să fie suficientă pentru o decizie raţională şi nu una populară. Oricât de mult ne-ar dispreţui toată lumea, nu cred şi nu se poate ca vreun lucid să spună „CFR pierde această partidă”, decât dacă judecătorul este Rudel Obreja, de la box. Pentru orice decizie se va lua trebuie să existe motivări şi dovezi. Deocamdată singurele dovezi sunt pumnii împărţiţi ieri acolo, cu atâta dărnicie de către gazde. Legea pumn-U-lui nu poate şi nu trebuie să fie decât autodestructivă. Mulţumim, aşadar, rivalilor clujeni pentru încă un episod, încă o mostră de primitivism sportiv. La cât mai puţine momente şi şanse!

sursă: Tribuna CFR

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here