Ce este specificul românesc?

3

Ţara noastră este foarte specială. Ne pricepem de minune la reinventat roata şi apa caldă. Trăim într-o dulce schizofrenie: ne înjurăm toata ziua unii pe alţii, ne pute tot ce-i românesc, dar ne considerăm buricul pământului în multe domenii şi credem că suntem unici pe planetă. Disonanţa cognitivă la nivel colectiv poartă denumirea eufemistică de… patriotism.

Cultivăm cu entuziasm excepţiile. Suntem probabil singurul popor care are expresia „excepţia întăreşte regula” şi chiar crede în ea. Strâmbăm din nas şi desconsiderăm cu superioritate „formele fără fond”, uitând că n-am prea fost în stare vreodată să generăm „fond” prin propriile puteri. Suntem şmecheri, credem că ştim mai bine decât alţii, că putem retuşa soluţii testate timp de secole cu mari greutăţi în alte zone, suntem convinşi că improvizaţiile funcţionează şi că există scurtături simple prin care pot fi rezolvate probleme complexe, pe care doar noi, cu inteligenţa noastră mioritică, le putem găsi.

Ce avem noi românii specific? Cine crede poveştile din cărţile de istorie şi pliantele turistice, despre ospitalitatea şi toleranţa românească, e clar că nu a ieşit niciodată din ţară, nu a citit vreo statistică, nu a vorbit cu vreun călător străin şi nu se uită la ştiri. Deşteptăciunea românilor şi performanţele individuale se manifestă sub forma unei revolte împotriva sistemului: premianţii „noştri” de la olimpiadele internaţionale şi sportivii de performanţă aşteaptă cu înfrigurare prima ocazie pentru a se căra definitiv din acest picior de plai & gură de rai. Personalităţile româneşti sunt recunoscute doar după moarte sau după ce au fost deja validate undeva în Occident.

Sintagma „specificul românesc” este valorificată cu succes pentru hoţie. Bazându-se pe naţionalismul şi dorinţa disperată a românilor ca ţara lor să însemne ceva, escroci fără scrupule profită de naivitatea lor pentru a-şi acoperi furturile şi incompetenţa. Când un politician sau un responsabil de stat spune că se va aplica soluţia X, pe model occidental, dar cu „specific românesc”, e clar că se urmăreşte de fapt adaptarea ei la cerinţele unei găşti mafiote care doreşte să stoarcă bani de la buget. Singurul motiv pentru care o reţetă care funcţionează în state vestice este modificată pentru a fi implementată aici este hoţia. Iar starea de marasm economic şi social se perpetuează, din excepţie în excepţie, cu avânt patriotic şi specific românesc, de la an la an, iar cetăţenii privesc spectacolul cu pasivitate, dar nu vor să li se spună adevărul în faţă, din… dragoste de ţară.

Să recunoşţi că trăieşti într-o cultura marginală, care a importat enorm şi a produs foarte puţine lucruri originale, e un efort prea mare de voinţă, necesită o sinceritate excesivă pe care numai o persoană puternică o poate avea. Iar nesiguranţa românilor din propria viaţă se transpune la nivel de comunitate prin scăldarea în minciuna colectivă a excepţionalităţii noastre naţionale. Efectele se văd: trăim ancoraţi în trecut, cu nostalgia unor lideri autoritari medievali, facem mare caz de meritele unor oameni de valoare cu care n-am avut nicio legătură şi avem foarte puţină iniţiativă, atât personală cât şi colectivă, acceptăm cu resemnare păcăleala adaptării tuturor modelelor la specificul mioritic, doar ca să comentăm mai târziu cu obidă rezultatele dezastruoase.

Legile proaste, clădirile urâte, sistemele sociale greşite, instituţiile disfuncţionale, afacerile păguboase, metodele de lucru deformate, iniţiativele alambicate ale statului, toate sunt înghiţite de români cu pasivitate, atacate apoi cu ură şi uitate în scurt timp; la următoarea idee însă, când se rosteşte fraza magică „specificul naţional”, orice replică este de prisos, discuţia încetează, contestatarii devin trădători de neam şi ţară, iar şmenul este pus în practică cu hărnicie, spre bucuria efemeră a câtorva, cultivând astfel în continuare statutul României de ţară second-hand cu pretenţii.

3 COMENTARII

  1. Sper ca autorul acestui articol imi va citi comentariul, chiar daca este singurul comentariu, el face cat 1000 de comentarii proaste.
    Am ajuns sa citesc acest articol cautand mancaruri cu specific romanesc. Caut mancaruri traditionale pentru ca azi este ziua mea si as fi vrut sa pregatesc ceva. Ma aflu in Portugalia, sunt student erasmus aici si mi-am invitat colegi straini la mine si as fi vrut sa ii servesc cu o prajitura/un aperitiv cu specific romanesc.
    Acum doua zile am pornit o discutie tot despre macare traditionala, cu alti doi romani si o fata jumate englezoaica, jumate nemtoaica, dar care a locuit o perioada si in Corea de sud. Eu realizat ca romania nu are o bucatarie specifica, autentica precum alte tari, si mare parte e o amestecatura de influente zonale si ca multe din mancarurile pe care le consideram noi absolut romanesti (mamaliga, sarmale…) au diverse variante similare in alte tari vecine, sau nu. Au fost imediat pus la zid de ceilalti romani. Discutia s-a dezvolatat, am atins si alte aspecte, printre care si impresia de buricu pamantului si inteligenta peste medie si alte „autocaracterizari”. Bineinteles ca am fost numit tradator, mi s-a spus ca nu imi iubesc tara, de catre ceilalti romani. Am adus in discutie si faptul ca majoritatea romanilor dau vina pe tigani pentru tot raul care il fac cetatenii romani in alte tari. Cealalta fata a inteles ca eu doar incerc sa fiu realist, si sa vad si partile rele si partile bune, si nu daor sa incerc sa impresionez pe ceilalti cu tara mea, mintindu-ma pe mine insumi. Chiar a realizat ca in afara de mine, nimeni nu a spus un singur lucru rau despre Romania fara sa dea vina pe tigani, ori cateodata, pe politicieni.
    Eu nu incerc nici sa ridic in slavi Romania, nici sa o manjesc cu noroi, vreau doar sa fiu realist, sa subliniez si problemele, ca fara sa le recunoastem nu putem sa le corectam.
    Si cea mai mare problema a romanilor este mentalitatea, cel mai bun exemplu este zicala cu „capra vecinului”, daca in Romania oamenii sunt mai preocupati ca capra vecinului sa fie mai bolnava ca a lor, si prefera sa le fie si lor rau, atata timp cat le este un pic mai bine decat vecinuilui, in alte tari oamenii intereseaza mai mult de succesul lor, dar vor ca vecinii lor sa aiba succes de asemenea, ca asa li se ridica si lor statusul social, le sporeste valoarea.
    Nu am scris asa bine precum autorul articolului, binenteles sunt de formatie inginer, nu jurnalist. Dar, cred ca ideea mesajului meu s-a inteles. Daca toti romanii ar fi asa de realisti, ne-am putea atinge potentialul ala asa de ridicat cu care ne mandrim.
    La cat mai multi cititori!

  2. Multumesc pentru aprecieri! Si eu am fost pus destul de des in situatia ta, de a fi „oaia neagra” dintr-un grup de romani, adica singurul realist, care nu se crede buricul pamantului…

  3. Vladut, ai mare dreptate cu sarmaua si mamaliga noastra- calca-le-ar sa le calce! Gluma. Stii ce e trist la noi romanii?..ca numai dupa ce am fost scosi din tara- sucul mentalist- ne dam seama la ciudateniile romanesti si incepem sa realizam ca am trait pe o minciuna gogonata. E trist. Nu e mare lucru de zis, doar ca romanilor sa nu le arati paiul din ochi ca’s prea busy sa-l vada pe-al vecinului; negativi, impersonali, rasisti, tantzosi, „cultivati”- mda..gresesc. cultura nu tine de cele 200 carti citite, ci cum te ‘descrii si te porti interpersonal, intercultural, si dupa grajd, cand nu te vede nimeni..nu stau de vb cu citatele din Balzac, ci cu experientele tale…luati aminte romani, ca sunteti goi ca cojile de nuca uscata.
    Multumim ca ai avut curajul Adrian! Vladut, bafta mare!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here