Cum să porţi discuţii dificile

0

Discuţiile dificile nu sunt cel mai plăcut mod de petrecere a timpului, pentru absolut nimeni. Garantat. Şi aici mă refer la discuţii de genul celor în care trebuie să aduci la cunoştinţă ştiri neplăcute, să abordezi subiecte delicate sau discuţii despre lucruri care trebuie schimbate sau care nu au fost făcute cum trebuie.

Doar gândul că trebuie să avem aceste discuţii – fie că le avem cu un membru al familiei sau cu un coleg de muncă – poate să ne streseze în asemenea hal încât să nu mai fim buni de nimic.

Stresul poate să vină din faptul că subiectul e delicat, că nu ne prea pricepem să spunem nu, că ne pasă prea mult de cum va reacţiona cealaltă persoană, că se vor isca discuţii şi conflicte interminabile sau poate chiar o despărţire. Şi când ceva nu ne place, vrem cu orice preţ să amânăm, să evităm, să nu îl facem. Problema e că de cele mai multe ori, când eviţi la nefârşit o discuţie care se cere avută (clarificarea unor sentimente, impunerea unor limite etc.), lucrurile se înrăutăţesc şi în final pot apărea conflicte şi mai mari.

Deci, hai să vedem ce putem face astfel încât o discuţie dificilă să nu ni se mai pară chiar atât de dificilă:

Pregătirea:

Dacă ne pregătim şi totodată pregătim în avans discuţia, lucrurile se vor desfăşura mai uşor. Putem aborda persoana sau persoanele cu care trebuie să avem discuţia cu o introducere de genul: ,,Uite, aş vrea să vorbesc cu tine despre….” sau ,,Chiar simt nevoia să vorbim despre…”. Stabiliţi de comun acord o oră şi o locaţie când să aibă loc discuţia.

Sentimentele de frustrare, mânie, resentimente nu ne fac bine deloc să le tot adunăm şi să le ţinem în noi zile, săptămâni sau chiar luni şi apoi să i le aruncăm persoanei în faţă, toate deodată, fără nici o introducere şi la ceva timp după ce evenimentele s-au întâmplat.

Regulile de bază:

În momentul întâlnirii, pentru ca discuţia să fie constructivă, este de preferat să se respecte câteva reguli simple:

  • Pe cât posibil, încearcă să staţi la acelaşi nivel. Mai precis spus, fie staţi amândoi sau toţi, dacă e vorba de mai mulţi participanţi, jos, fie în picioare. Altfel, unul sau unii vor sta fizic ,,deasupra” sau ,,sub” celălalt / ceilaţi şi asta nu e de dorit. Într-o discuţie, toţi trebuie să fim egali;
  • Vorbeşte direct cu persoana sau persoanele în cauză (fără intermediari);
  • Încearcă pe cât posibil, să vorbeşti calm. Cu cât îţi păstrezi tonul vocii mai calm, cu atât interlocutorul va fi mai atent la ceea ce spui şi nu la sentimentele pe care le inspiri în momentul respectiv;
  • Evită să arăţi cu degetul, fie prin a-l acuza pe celălalt sau chiar a-l arăta fizic cu degetul. Acest lucru îl va face pe celălalt să creadă că e pus la punct şi că i se ţine morală;
  • Evită să zbieri, să înjuri, să îl faci în toate felurile, să îl insulţi sau să îl ameninţi. Când un partener de discuţie e supus la aşa ceva, tot ce vede şi tot ce aude este furie şi că e atacat. Prin urmare, rezultatul va fi să plece, să se închidă în sine sau să te atace la rândul lui. O comunicare sănătoasă se poate face doar dacă ne tratăm cu respect!;
  • Atunci când descrii lucrurile care te îngrijorează sau cele care ai vrea să se întample alfel, încearcă să fii foarte clar şi specific. Nu folosi cuvinte de genul ,,întotdeauna”, ,,niciodată”, ,,totul” sau ,,nimic”.Ele îţi exprimă ţie frustrarea şi supărarea, dar sunt foarte, foarte generale şi fundamental neadevărate. Şi ca parte a unui proces de comunicare, nu ajută deloc, dimpotrivă;
  • Nu întrerupe partenerul sau partenera de discuţie. Când celălalt vorbeşte, încearcă să îl asculţi cu adevărat şi să înţelegi cu adevărat ce vrea să spună. E puţin diferit de a aştepta ca celălalt să termine, astfel încât să poţi răspunde. Şi dacă în timp ce celălalt vorbeşte, tu te gândeşti la ce să îi răspunzi, ai grijă! Nu îl asculţi de fapt;
  • Înainte de a răspunde, asigură-te că ai înţeles ce a spus celălalt. Dacă ai nevoie de clarificări, cere-le: ,,Poţi să repeţi, te rog?”, ,,Nu sunt sigur(ă) că am înţeles punctul tău de vedere. Poţi să îmi explici ce înţelegi prin…?”;
  • Abordează discuţia cu deschidere şi cu interes în a rezolva problema, şi nu cu atitudinea ,,eu am dreptate, tu nu”. Când abordăm discuţia ca pe o competiţie unde trebuie să avem dreptate, înseamnă automat că celălalt nu are dreptate. E o atitudine rigidă, de genul ,,ori…ori” care nu face altceva decât să facă înţelegea celor implicaţi în discuţie, aproape imposibilă;
  • Păstrează subiectul discuţiei! Concentrează-te asupra lucrurilor pe care ai hotărât să le rezolvi în timpul respectivei discuţii. Dacă sunt aduse în discuţie alte subiecte şi plângeri, acestea fac comunicarea foarte dificilă. Dacă sunt subiecte sau plângeri importante pentru tine, păstrează-le pentru o discuţie viitoare;
  • Nu părăsi discuţia fără acordul celuilalt, dar pot fi şi ,,pauze”. E important să aveţi o înţelegere comună cu privire la ,,pauzele” luate de la discuţie, în cazul în care lucrurile se înfierbântă şi nu în sensul bun. Astfel, puteţi să vă calmaţi şi să reluaţi discuţia fără nervi;
  • Asumă-ţi faptul că fiecare e responsabil pentru felul în care se simte şi nu îl acuza pe celălalt. Nimeni şi nimic nu te poate face să te simţi într-un anumit fel, dacă tu nu îi dai voie. Foloseşte cuvinte de genul ,,Eu simt că…”. Fii clar (ă) şi specific(ă) în privinţa a  ceea ce a făcut celălalt (gen comportament) care a contribuit la reacţia ta. E o diferenţă între ,,Pur şi simplu mă scoţi din minţi” şi ,,Simt că înnebunesc atunci când pleci fără să mă anunţi.Te rog să îmi spui când pleci şi unde pleci”. Poate celălalt nici măcar nu îşi imaginează că un lucru care pentru el nu are importanţă, pentru tine e foarte important;
  • Încearcă să nu faci presupuneri. Pur şi simplu pentru că ai trăit sau ai lucrat împreună cu un om, nu înseamnă că ştii ce simte şi ce gândeşte celălalt. Oamenii se maturizează, nevoile, dorinţele şi ce aşteaptă fiecare de la celălalt, se pot schimba şi e bine din când în când să se discute aceste lucruri.

Ca o concluzie de final, trebuie să ne amintim mereu că nu avem control şi nu putem şti ce comportament şi reacţie vor avea ceilalţi la încercarea noastră de a ne angaja într-o discuţiei dificilă, dar necesară. Printr-o pregătire temeinică şi prin respectarea principiilor de mai sus, putem să ne asigurăm însă că şansele ca o discuţie dificilă să fie şi constructivă, să fie maxime!

Muult spor! Şi dacă nu vă iese din prima, nici o problemă. Există şi data viitoare. Doar exersaţi.

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY