Interviu cu Paul-Sorin Tiţa, Director adjunct al Departamentului de Comunicare al PNŢCD

1. Cine este Paul-Sorin Tiţa?

Definiţia cea mai scurtă posibil o găsiţi în biografia din contul meu de Twitter (http://www.twitter.com/paul_tita): „Profesor, transilvănean, creştin, soţ, tată.” Sunt profesor de 10 ani (5 ani în învăţământul preuniversitar şi 5 ani în cel universitar), transilvănean şi creştin de 34 de ani, soţ de 11 ani şi tată de 7 ani.

În privinţa activităţii politice derulate în PNŢCD, sunt fostul preşedinte (proaspăt demisionar) al PNŢCD Cluj-Napoca, secretar executiv al PNŢCD pe regiunea Transilvania şi director adjunct al Departamentului de Comunicare şi Imagine al PNŢCD.

2. Cum aţi intrat în politică şi de ce aţi ales PNŢCD?

Am cochetat cu politica încă din perioada studenţiei, însă am considerat atunci că nu are sens să mă implic în politică înainte de terminarea studiilor şi întemeierea unei familii. Am intrat în politică la sfârşitul anului 2003 şi am avut de ales între două partide, cu programe economice şi politice apropiate (PNŢCD şi PNL). Diferenţa a făcut-o conducerea PNL din acea vreme, în frunte cu domnii Stolojan şi Stoica, personaje politice în care nu am avut şi nu voi avea niciodată încredere.

3. De ce continuaţi să vă implicaţi într-un partid mic, neparlamentar şi nu aţi ales să treceţi într-o formaţiune mai mare, cum au făcut alţi colegi de-ai dvs.?

M-am înscris în PNŢCD în 2003, după trei ani de extraparlamentarism. Ştiam unde vin, iar scopul implicării mele politice nu a fost acela de a ajunge prin politică la un ciolan de ros. În fapt, m-am decis să fac politică în acelaşi timp în care am decis să am un copil, iar intrarea în politică a survenit drept urmare a constatării că lucrurile nu merg prea bine în România. Nu mergeau bine atunci, nu merg bine nici astăzi şi, după toate probabilităţile, nu vor merge bine nici mâine. Nici PNŢCD nu corespunde pe deplin „gusturilor” mele politice, însă este cel mai apropiat partid de umanismul creştin care cred că ar refundamenta benefic scena politică românească după ajungerea sa la putere. Nu vă ascund că sunt deranjat de anumite ieşiri naţionaliste pe care le mai au unii fruntaşi ai partidului, de fundamentalismul religios al altora sau de abuzurile de putere din partid. Însă, câtă vreme pot să îmi expun liber opoziţia faţă de astfel de excese nedemocratice, consider că sunt în cel mai bun dintre partidele posibile.

4. Care sunt aripile actuale din PNŢCD? Cum credeţi că se poate rezolva problema conflictului din partid, care durează deja de mai mulţi ani?

Strict tehnic, PNŢCD a ajuns să aibă trei aripi: Ciorbea, Moiescu şi Pavelescu. Practic, în ceea ce priveşte legitimitatea şi reprezentativitatea la nivelul teritoriului naţional şi al diasporei, PNŢCD este unul singur, condus de Victor Ciorbea. Aşa-zisele aripi Moiescu şi Pavelescu sunt cai troieni plasaţi în interiorul PNŢCD şi ţinuţi artificial în viaţă de aparatele unei justiţii corupte. Scopul pentru care PNŢCD este ţinut în şah este cât se poate de evident: pe fondul scăderii credibilităţii partidelor, nu este de dorit o forţă politică aptă de reformarea morală a societăţii şi refundamentarea etică a contractului social.

În privinţa problemelor interne, singura soluţie este, după cum am solicitat deja într-o petiţie iniţiată în urmă cu câţiva ani, demisia tuturor forurilor de conducere ale PNŢCD din toate aripile şi la toate nivelurile, urmată de alegeri comune. Doar 24 de ţărănişti au semnat petiţia, iar asta spune extrem de multe despre dorinţa de pace din partid. Din păcate, doar justiţia mai poate soluţiona problema internă a PNŢCD, decizând în favoarea uneia dintre aripi.

5. Ce proiecte aţi desfăşurat în funcţiile pe care le-aţi avut la nivel local şi naţional?

Primul proiect mai consistent la care am pus umărul în PNŢCD a fost revista „Vatra Satului”, un bilunar prin care erau puse la dispoziţia locuitorilor din mediul rural informaţii utile care să le înlesnească viaţa şi să crească productivitatea micilor lor ferme agricole. Era o revistă de „educaţie sătească” menită să-i înveţe pe săteni să redevină ţărani sau să evolueze în fermieri.

Ulterior m-am centrat preponderent pe partea de comunicare şi imagine, departament de care sunt legate şi planurile mele de viitor în PNŢCD. Am implementat, pentru prima dată după foarte mulţi ani, o strategie de comunicare a PNŢCD care să ţină cont de evoluţiile tehnologice şi mai ales de democratizarea accesului la informaţie şi a distribuţiei acesteia prin intermediul internetului şi a reţelelor de socializare. Din păcate, strategia a fost finanţată parţial iar rezultatele au fost şi ele parţiale. Lipsa resurselor umane şi a celor materiale determină o funcţionare sub limita de avarie a departamentului de comunicare şi imagine şi a altor departamente funcţionale ale PNŢCD.

6. Cu ce diferă PNŢCD de alte partide româneşti? Este justificată aversiunea populaţiei faţă de întreaga clasă politică?

Pe lângă diferenţele deja semnalate, diferenţa fundamentală este aceea a democraţiei interne. PNŢCD este partidul în care poţi câştiga o contestaţie îndreptată împotriva conduitei sau deciziilor preşedintelui partidului, iar asta în forurile interne de onoare, disciplină şi arbitraj. Ba mai mult, PNŢCD este partidul în care nu am pierdut nicio contestaţie până astăzi.

Aversiunea populaţiei faţă de clasa politică este justificată, iar aceasta nu este o caracteristică a politicii româneşti. Din ce în ce mai multă lume din întreaga lume este indignată de cinismul propriilor guvernanţi care au încălcat contractul social şi consideră, într-un misticism autoritarist, că nu Statul este emanaţia cetăţenilor, ci cetăţenii sunt emanaţia Statului. Nimic nu este mai absurd şi mai pernicios decât acest autoritarism de factură postfascistă.

7. Care este soluţia pentru revenirea partidului dvs. în parlament?

Primul pas pe care trebuie să îl facem pentru a mai putea spera măcar la revenirea noastră în parlament este unificarea PNŢCD şi refacerea din temelii a propriilor organizaţii până la ultimul nivel. Extraparlamentarismul şi nostalgia guvernării 1996-2000 au împins PNŢCD către un sistem feudal, iar acesta trebuie să fie eliminat. Democratizarea internă este absolut necesară.

După ce am făcut curăţenie în propria ogradă, trebuie să conştientizăm că am pierdut – ca partid – contactul cu oamenii şi nu putem avea o ofertă politică viabilă dacă nu ştim ce îşi doresc aceştia cu adevărat. Nu îi poţi vorbi omului de monarhie constituţională, regionalizare, ş.a.m.d. până nu i-ai înlesnit soluţionarea problemei pe care o are el cu locuinţa şi cu locul de muncă.

Este o reţetă extrem de simplă, însă extrem de eficientă, cu care se pot câştiga bătăliile electorale pas cu pas, de la unităţile administrativ-teritoriale cele mai mici până la cele mai mari, iar cunoaşterea problemelor oamenilor va permite şi o guvernare ulterioară responsabilă şi durabilă.

8. Are PNŢCD perspective reale sau va fi nevoit să accepte o fuziune cu un partid mai mare? Este posibilă o alianţă cu PDL sub stindardul popularilor europeni?

Un partid care nu s-a stins după mai mult de 50 de ani de interzicere în ultimii 100 de ani şi după 11 ani de extraparlamentarism are perspective reale. Este posibilă orice alianţă. PNŢCD fiind un partid de centru, se regăsesc în el germenii oricărui curent politic, fie el de stânga sau de dreapta. Pe de altă parte însă, orice alianţă va produce fracturi profunde în PNŢCD, riscând să ducă la dispariţia partidului. Deşi sunt posibile diferite alianţe, cu PD-L, PNL sau chiar PSD, voi fi primul care va demisiona definitiv şi irevocabil din partid dacă una dintre aceste alianţe se va produce. Dacă aş fi considerat că aceste partide sunt capabile să aducă binele românilor, m-aş fi înscris într-unul dintre ele oricând. Despre alianţe cu UDMR, PRM sau alte partide marginale şi apropiate de extreme, nici nu poate fi vorba.

9. Veţi candida la vreo poziţie locală sau naţională în cadrul următoarelor alegeri?

Întotdeauna am fost dispus şi apt să candidez pentru orice fel de funcţie în administraţia publică locală, judeţeană, naţională sau europeană. Dacă nu am făcut-o, a fost pentru că unii dintre colegii mei încă nu au înţeles că deja am ajuns la nivelul de saturaţie în care alegătorii sunt conştienţi că vor plăti factura campaniilor costisitoare din propriile lor buzunare. Voi candida pentru orice funcţie doar atunci când mi se va permite să fac o campanie electorală bazată strict pe militanţi şi pe fondurile partidului (chiar dacă acestea se apropie de 0). Nu îmi trebuie oameni care să fie plătiţi pentru a spune lucruri în care nu cred; nu îmi trebuie postere costisitoare şi bannere care să inunde tot oraşul; nu îmi trebuie datorii către mediul privat pe care să trebuiască să le acopăr ulterior dând contracte preferenţial sau făcând un „mic” trafic de influenţă. Dacă va fi, va fi o candidatură care mă va plasa din start în poziţia de outsider, însă va fi o candidatură corectă şi curată. Dacă nu aş fi avut alte priorităţi, de ordin profesional, aş fi prezentat această candidatura ca şi independent, însă timp mai este.

10. Ce vă nemulţumeşte la actuala administraţie locală şi care sunt propunerile specifice ale creştin-democraţilor clujeni pentru scrutinul din 2012?

Dacă punem în balanţă lucrurile bune şi cele rele ale actualei administraţii publice locale, în mod cât se poate de evident lucrurile bune înclină balanţa covârşitor. Ar fi şi greu să nu fie aşa dacă ne gândim la sumele de bani pompate în Cluj-Napoca şi în judeţul Cluj de către PD-L pentru a mai putea spera la menţinerea unui fief portocaliu în judeţele importante ale ţării. Revenind însă la etica în politică şi la problemele cetăţenilor, nu pot să nu îmi amintesc – şi mulţi ar trebui să îşi amintească acest lucru – cum promitea domnul Emil Boc finalizarea a cinci noi cartiere de locuinţe în Cluj-Napoca până la sfârşitul celui de al doilea mandat al său. Dintre multele promisiuni electorale scrise şi îndrugate în grabă şi fără pic de viziune şi măsură a propriei putinţe, aceasta este promisiunea a cărei neîndeplinire a afectat cei mai mulţi alegători. Este nevoie de locuinţe în Cluj-Napoca, dar bănuim că o creştere a ofertei de locuinţe ar pune în dificultate sponsorii de campanie ai PD-L prin scăderea preţurilor locuinţelor. În aceeaşi ordine de idei, PD-L şi sponsorii de campanie nu sunt străini nici de îngheţarea anumitor proiecte imobiliare începute în zona Mănăştur.

În seria criticilor care s-ar putea aduce administraţiei publice locale, nu putem să nu constatăm lipsa de viziune metropolitană a autorităţilor. Vorbim despre Metropolă şi avem pretenţia de a fi crezuţi, însă, în acelaşi timp, ne apucăm de renovat o linie de tramvai prea puţin utilizată şi incomodă pentru centrul oraşului, în loc să demarăm proiecte serioase de infrastructură metropolitană legând prin linie de tramvai sau prin metrou uşor de suprafaţă localităţile Gilău, Floreşti, Apahida, Jucu şi altele de Municipiul Cluj-Napoca. Nu vorbeşte nimeni despre ce ar însemna un astfel de proiect pentru decongestionarea traficului din centrul Municipiului şi de pe drumurile de intrare în oraş.

În mare, proiectele noastre pentru Municipiul Cluj-Napoca sunt cam aceleaşi de la un ciclu electoral la altul, abandonându-le pas cu pas pe măsura recuperării decalajului de viziune administrativă de către o administraţie publică retardată. Vorbeam în campania din 2004 despre unda verde şi colectarea selectivă a deşeurilor şi ne bucurăm astăzi că putem renunţa în sfârşit la aceste teme de campanie, deşi în privinţa ambelor subiecte mai sunt multe de făcut. Militam în campania din 2009 pentru demararea unui proiect de infrastructură metropolitană în domeniul transportului public şi pentru amenajarea Someşului pentru navigare, iar acestea vor rămâne două dintre temele noastre principale de campanie, alături de necesitatea creşterii considerabile a numărului de unităţi locative în Municipiul Cluj-Napoca.

Articole asemanatoare:

1. Interviu cu Romulus Luca, preşedinte al PNŢCD Cluj
2. Interviu cu Horea Dan, preşedintele organizaţiei municipale PNŢCD Cluj-Napoca
3. Conducerea PNTCD Cluj s-a autodizolvat
4. Unificarea PNȚCD începe la Cluj
5. PNŢCD Cluj cere Patriarhului Daniel să condamne abolirea monarhiei

---