Scrisoarea unei mame din Norvegia

0

În presa din Suedia am găsit un articol despre o scrisoare scrisă de mama unei fetițe care a fost în acea tabără din Norvegia în care au fost uciși 84 de tineri. Tânăra a plecat cu feribotul care cu următoarea tură avea să-l ducă pe ucigaș pe insulă. Tânăra, Emilie, l-a întâlnit pe ucigaș când a coborât din feribot, iar câteva minute mai târziu, după ce feribotul a plecat și a ajuns la malurile insulei Utøya, Emilie a început să audă focuri de arme.

Doamna, al cărei blog avea o sută de cititori pe zi, are acum 100 000 de cititori…

Traducerea nu este sută la sută fiindcă norvegiana, chit că seamănă foarte mult cu suedeza, nu este limba mea ”natală”. Înțeleg însă norvegiana în scris suficient de bine încât totuși îmi permit să fac și să public această traducere.

Pentru tine, cel care a vrut să-mi ucidă fetița

Până acum ai reușit să stingi 84 de vieți tinere… Suntem cu toții speriați că acel număr va crește în următoarele ore și zile. Nu vreau să folosesc numele tău pe blogul meu. Nu vreau să-ți promovez ideile tale extremiste. Aș vrea ca nimeni să nu poată efectua căutări pe numele tău (a se subînțelege că este vorba de cautări pe blogul dânsei sau pe internet).

Sunt foarte bucuroasă că fiica mea s-a întors acasă din tabăra de pe Utøya întreagă din punct de vedere fizic. Dar privind-o cum stă în fața televizorului din camera mare, uitându-se la știri plângând, realizez că avem o cale foarte lungă de străbătut. Repetă tot timpul că sunetul de focuri de arme nu vrea să-i iasă din cap. Câțiva dintre prietenii ei sunt încă dispăruți. Alții nu mai sunt…

Esti un om patetic. Eu cred că esti foarte inteligent și că ai știut tot timpul ce faci. Necesită o inteligență extraordinară să planifici ceva atât de mare și malefic. Eu cred azi este o zi mare pentru tine. Numele tău sunt pe buzele tuturor. Esti menționat în presa din toată lumea. Sunt convinsă că vei accepta pedeapsa ta cu bucurie deoarece ți-ai îndeplinit visul. Unii spun că esti bolnav psihic, dar eu vreau să zic că esti sănătos, rece și intrigant. Sunt impresionată dacă iese la iveală că tu ai reușit să faci toate astea singur..

Eu cred însă că ai subestimat poporul norvegian. Noi nu uitam ceea ce le-ai făcut tinerilor noștri capabili și minunați. Nu sunt de acord cu pedeapsa cu moartea. Este o pedeapsă prea ușoară pentru cel vinovat și în plus, ar insemna să te cobori la nivelul criminalului. Susțin însă o pedeapsă cu inchisoarea foarte lunga. Iar din câte am înțeles, tu vei primi 21 de ani de inchisoare. Asta înseamnă 7665 de zile în care tu vei trăi alături de alți criminali…

Sunt 7665 de zile în care ceilalți criminali știu că tu ai masacrat copii și tineri. Asta este pedeapsa ta. 7665 de zile fără să știi ce vrea cel de lângă tine să-ți facă. Iar după acele 7665 de zile vei ieși într-o societate în care nu mai ești dorit. O societate care nu vrea să uite… O societate care nu te mai vrea și care nu mai vrea să audă de tine.

Tocmai am fost și m-am uitat cum doarme fiica mea… Suspin ușurată… trăiește.

Sunt o mamă neimaginabil de fericită că fiica mea s-a intors acasă teafără. Pentru mine personal viața este frumoasă, însă  mă gândesc la durerea celor 168 de părinți cărora ceea ce le e mai drag, copilul, nu s-a întors acasă…

Când Emilie m-a întrebat dacă-o las să meargă în tabăra pe Utøya am răspuns da fără să să stau prea mult pe gânduri. Mi s-a părut că este un concept frumos; o locație idilică înconjurată de o natură minunată, fără alcool sau beție. Dacă cineva mi-ar fi spus că va veni un bărbat îmbrăcat în uniformă de polițist să-i ucidă pe participanții taberei nu l-aș fi crezut. Cine ar fi crezut că așa ceva se poate întâmpla în Norvegia?

Dar ca lașul, ce ești, ai vrut să ne arăți că este posibil. N-ai fost suficient de curajos ca să te folosești de posibilitățiile normale, cu care de altfel de mândrim în Norvegia, pentru a-ți susține opiniile. Ai fost atât de laș încât ai folosit arme împotriva cei mai tineri și vulnerabili…

Ea este acea tânără pe care, împreună cu alți 700 de tineri, ai vrut s-o ucizi.

Ai avut foarte mult timp la dispoziție să planifici și ai putut să-ți alegi metodele. Însă tinerilor nu le-ai dat de ales…

Sper sa fii pedepsit, întâi aici pe pământ și apoi în iad…

Scrisoarea o puteți găsi, în norvegiană, pe blogul doamnei care a scris-o: monasdagligeliv.blogg.no.

Ura. Asta face ura din om. Gândiți-vă la asta data viitora când spuneți că ar trebui împușcați toți țiganii…

Pentru alte opinii și gânduri de ale mele, vizitați blog-ul meu personal: viatameainstrainatate.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here