Studiu de caz: Profilul muncitorilor români din străinătate

1
1,093

Studiu de caz realizat de Dr. Mihai Cucerzan, asistent universitar la Sociologie in cadrul USAMV Cluj.

În societatea democratică a zilelor noastre, fenomenul migrației prezintă valențe necunoscute în vreuna din societatile anterioare. Dreptul la auto-determinare și libertățile oferite de sistemul juridic al Uniunii Europene au determinat o creștere spectaculoasă a numărului de români care au plecat la muncă peste hotare. Astfel, se vehiculează o cifră între 2 și 4 milioane de emigranți români, cei mai mulți dintre ei cu vârste între 20 si 35 de ani. Astfel, migrația externă a devenit în cazul României un fenomen social de amploare care a stârnit multe controverse nu numai în cercurile politice, ci și la nivel interpersonal, divizând familii și comunități. Actualele dificultăți financiare şi sociale din ţările predilecte ale destinațiilor celor care lucrează peste hotare (în special Spania și Italia), au afectat semnificativ şi forța de muncă de origine română, consecința fiind reprezentată de modificarea statutului socio-economic al acesteia.

Prin prezenta cercetare am realizat, la nivelul mediului rural din județul Sălaj, un studiu de caz referitor la profilul socio-economic al muncitorilor români care lucrează în străinătate. Obiectivele acestei cercetări au fost evidențierea profilului socio-demografic al respondenților, situația economică, perspectivele reconversiei ocupaționale și obiectivele acestora în contextul actualei crize. Menționăm că în cadrul acestui studiu am utilizat un eşantion alcătuit din 458 de subiecţi. Majoritatea respondenţilor (cumulat 44%) erau angajaţi cu contract de muncă înainte de plecare, 15,1% lucrau pe cont propriu, 13,6%, 11,7% lucrau ocazional iar 13,8% erau şomeri. În privinţa şcolarizării, cei mai mulţi respondenţi susţin că au absolvit o formă de învăţământ liceală (41,6%), şcoală profesională (27,8%), treapta I de liceu – 12,3%, facultate – 7,6% sau gimnaziu – 4,88%. Întrebaţi dacă au urmat după obţinerea ultimei diplome anumite cursuri de specializare sau recalificare la locul de muncă, 9,13% au răspuns afirmativ, iar restul negativ. Doar 3,18% dintre cei care au lucrat în străinătate au declarat că au urmat cursuri de recalificare în afara ţării. Cei mai mulți dintre respondenți afirmă că principala sursă de venituri a familiei rămase în țară este reprezentată de către salariu (21,6%). În continuare, în topul surselor menţionate urmează banii primiţi de la cei care au plecat în străinătate – 20,6%. Acest element ne indică faptul că o mare parte a familiilor celor intervievaţi este dependentă de retribuţiile muncii în străinătate a unor membri ai familiei, situaţie îngrijorătoare în contextul problemelor legate de piaţa muncii în Europa occidentală în urma actualei crize care a generat un număr mare de şomeri. În privinţa ţărilor în care muncesc, respondenţii au menţionat Italia – 45,1% dintre cazuri, Spania – 38,7%, Germania – 6,7% sau Franţa – 4,8% Părerile respondenţilor în legătură cu efectele experienţei muncii în străinătate asupra românilor sunt pozitive. Astfel, 43,6% dintre răspunsuri susţin că aceia care au muncit afară îşi modifică în bine mentalitatea iar doar 8% consideră că modul de gândire este influenţat în rău. 47% dintre subiecţi cred că românii care au lucrat în străinătate devin mai înstăriţi, 27% – mai egoişti sau individualişti, doar 12% – că se ajută între ei, 15,7% că datorită depărtării şi a influenţelor culturale pot divorţa mai uşor. Printre electele pozitive ale modificării gândirii, cei chestionaţi au menţionat faptul că aceia care au muncit în străinătate, preluând exemplul occidentalilor, devin mai serioşi, realişti, civilizaţi, informaţi, responsabili, educaţi sau învăţă să îşi gospodărească mai bine avuţia. Printre puţinele efecte negative determinate de munca în străinătate asupra mentalităţii românilor, respondenţii au menţionat faptul că aceştia tind să devină mai aroganţi, materialişti, egoişti, reci sau mai interiorizaţi.

Principalele avantaje ale muncii în străinătate sunt reprezentate, în opinia celor interogaţi, de către consistentul câştig material (76,9%), nivelul de trai mai ridicat (41%), schimbarea mentalităţii în bine (26%), experienţa acumulată (21,4) sau de condiţiile de muncă mai bune – 17%. Principalele dezavantaje ale muncii în străinătate sunt reprezentate de către depărtarea de casă (54,23%) şi consecinţele acestei stări – dezbinarea familiei (11,2%), imposibilitatea de a se ocupa de educaţia copiiilor (8,9%). Alte elemente negative sunt reprezentate de către condiţiile grele de muncă (7%) sau supunerea la riscuri sau umilinţe (6,8%). Condiţia de a fi român poate reprezinta un dezavantaj pentru cei plecaţi în străinătate. Astfel, doar 2% dintre respondenţi afirmă că faptul de a fi român reprezentă un avantaj în găsirea unui servici, iar 26% consideră că faptul de a fi român constituie un impediment întrucât românii sunt trataţi cu dispreţ de către occidentali. 54% dintre respondenţi consideră că faptul de a te declara cetăţean român nu prezintă impedimente în străinătate.

În opinia celor chestionaţi, motivele pentru care au românii au ales să lucreze în străinătate sunt reprezentate de către salariile prea mici din România (81,1%), lipsa locurilor de muncă din ţară (45,1%), nevoia de a cumpăra o casa (30,3%), nevoia de a achiziţiona diverse bunuri casnice (15,1%), lipsa perspectivei (12%) sau dorinţa de a vizita lumea (7,7%).

Cei mai mulţi dintre respondenţi au muncit în agricultură (68,1%), construcţii (34,7%), respectiv menaj (13,1%), turism – 5,7% sau asistenţă socială – 5,4% (îngrijire copii, bolnavi sau bătrâni). Bărbaţii au muncit preponderant în domeniul construcţiilor iar femeile în domeniul menajului şi al asistenţei sociale. Doar 0,8% dintre subiecţi au fost antreprenori. Alte activităţi care au fost efectuale de români au fost alimentaţia publică sau transportul. Cei mai mulţi respondenţi afirmă ca au lucrat atât legal cât şi ilegal (42,1%). 30,7% dintre respondenţi au muncit legal, iar 26,6% recunosc că au lucrat ilegal.

Fig. 1. Legalitatea muncii

Printre motivele plecării în străinătate enumerăm sărăcia (54,1%), dorinţa de a avea câştiguri suplimentare (27%), dorinţa de a construi sau cumpăra o casă (24,3%), cumpărarea unui autoturism (23,2%), dorinţa achiziţionării unor bunuri casnice (11,6%) sau acumularea de capital în vederea demarării unei afaceri – 11,4%.

Fig. 2. Măsura în care doresc să mai lucreze în străinătate

Cei care au afirmat că vor continua să lucreze în străinătate au motivat acest lucru prin dorinţa de a obţine bani pentru construirea (22,6%) sau modernizarea (26,5%) unei case, demararea unei afaceri (21%), achiziţia unui autoturism (9,5%), a unor terenuri şi utilaje agricole (14%).
62,4% dintre cei chestionaţi consideră că vor trăi mai prost sau mult mai prost pe perioada actualei crize economice, 24,7% cred că nu vor exista modificări majore, iar doar 5,4% afirmă ca vor trăi mai bine.

Fig. 3. Opţiuni pe timp de criză

57,2% dintre dintre respondenţi sunt decişi să revină în România, unde îşi vor căuta un loc de muncă, vor trăi din economii sau vor investi într-o afacere. În legătură cu condiţiile în care s-ar întoarce în România, 45,6% ar reveni dacă s-ar ameliora situaţia economică a ţării, 29,3% dacă ar găsi un loc de muncă avantajos, iar 20,4% dacă ar putea demara o afacere.

Aproximativ 25% din respondenţi câştigă lunar până în 1000 euro, iar 50% până în 1500 euro lunar. Femeile tind să câştige din puţin decât bărbaţii şi se declară mai nemulţumite de situaţia veniturilor acumulate. În privinţa utilizării banilor câştigaţi afară, cei mai mulţi dintre intervievaţi au declarat că şi-au modernizat casa (38%), au achiziţionat un autoturism (34%), bunuri casnice (26,2%), au cumpărat terenuri sau utilaje agricole (18%), au cumpărat o locuinţă (16,2%), au construit o locuinţă (16%), au depus la bancă (10.3%) sau consum zilnic (17%). Doar 3,1% dintre persoanele chestionate au investit banii într-o afacere (în domeniul construcţiilor, alimentar şi meşteşugăresc).

1 COMMENT

LEAVE A REPLY