Iesirea din criza

2

Pe site-ul mediafax.ro a apărut azi un articol în care reprezentantul FMI în România, Jeffrey Franks, susține că nu mai există un pericol iminent pentru România. Dânsul a lăudat măsurile de austeritate și din ce a spus reiese că încrederea României pe plan internațional nu este compromisă. Înțeleg că multora nu le pasă, deoarece această ”veste bună” nu-i afectează în mod direct. Însă trebuie subliniat: această veste este bună! Înseamnă că am ieșit din criză? Nu. Înseamnă că avem șanse mai mari să ieșim mai repede din criză. Mai avem însă de muncit.

Din anumite motive, care nu sunt subiect de discuție în acest articol, așa că nu vă obosiți să comentați acest aspect, România nu mai este o țară producătoare. Dacă ne gândim dintr-o perspectivă diferită, atunci am putea zice că România este o țară care are nevoie de investiții din străinătate pentru creșterea economiei. În acest caz este foarte important ca România să aibă credibilitate. Bun, asta este partea bună. Conform FMI avem credibilitate. Acum să trecem la ce-ar trebui să se facă în continuare. Prima problemă, din punctul meu de vedere, dar eu cred în idealism, așa că poate nu sunteți de acord, este atitudinea generală din România. Iar înainte să vă crească tensiunea, vă rog să țineți cont că generalizez.

Cetățeanul de rând are o atitudine foarte pesimistă. În general, românul nu vede un viitor bun în România, iar acest lucru este foarte grav, care poartă consecințe severe pentru economia țării. O persoană care nu crede în viitor nu va clădi nimic, nu va munci, nu este inventiv, nu este productiv și nu-și asumă nici o responsabilitate pe termen lung; o persoană care nu știe încotro să se îndrepte deoarece toate alternativele sunt la fel de rele rămâne static. Cât sau cum credeți că beneficiază economia României dacă marea majoritate a populației rămâne statică?

Aici se vede lipsa de lidership din România. Politicienii români, începând de la președintele țării și continuând în jos până la un politician dintr-un consiliu local, sunt toți manageri și nu lideri. În timp de criză, un popor strânge rândurile și face eforturi comune pentru a redresa situația. ”Întrebați-vă ce puteți face voi pentru țară și nu ce poate țara să facă pentru voi” a spus Kennedy atunci când SUA era față-n față cu o criză. În România ar fi însemnat ca dl. Ponta și dl. Antonescu să renunțe la lupta pentru putere prin moțiuni de cenzură sau alegeri anticipate; ar fi însemnat ca mass-media să nu mintă un popor întreg, spunându-le că ar fost alte alternative decât măsurile de austeritate. Ar fi însemnat ca partidele de la putere să-ntindă o mână către toate partidele din opoziție, sugerându-le colaborare și pace pentru binele țării. Dacă președintele Băsescu ar fi fost un lider cu dorința de a face ceva pentru țară, n-ar fi spus ”un fleac, i-am ciuruit” atunci când a fost reales. Iar cetățenii nu urlau ”mie câți bani îmi dați?” dacă gândeau așa cum i-a rugat Kennedy să gândească pe americanii de rând.

Din punctul meu de vedere – un clujean care a locuit toată viața sa în Suedia – problema României este egoismul care există în această ţară. Probabil că acest egoism s-a născut pe vremea cozilor la pâine și al partidului unic – ar fi oarecum de înțeles – însă ar trebui să înțelegem cu toții că respectul față de restul și, nu în ultimul rând, colaborarea, funcționează mai bine într-o democrație, fie ea tânără și cu fițe adolscentine, așa cum este cea românească. Legile fizicii spun că, într-un sistem, forță netă este zero atunci când componentele sistemului nu se mișcă în aceeași direcție. Din acest motiv nu se mișcă ceașca de cafea din fața dvs. deși conține nenumăraţi atomi, care toţi se mișcă. Dacă atomii din ceașca de cafea s-ar mișca-n aceeași direcție, ne-am păta pantalonii cu cafea mai des. Se pare că această lege se poate aplica și la situația din România: fără un lider adevărat, care unește țara și care poate inspira poporul să tragă în aceeași direcție, țară va râmâne, precum ceașca de cafea, în continuare pe loc.

Iar noi, oamenii de rând, am face bine să ne întrebâm cine are de câștigat de la acest scenariu, căci deobicei sunt aceiași care creează scenariul. Cine câștigă din haos? Cine câștigă din dezinformare (vedeți: ” jandarmeriei i s-a dat muniție de război”, cum a susținut dl Ponta în zilele moțiunii de cenzură). Un coleg a pus întrebarea: ”Când iese România din criză?” Răspunsul este simplu, poate prea simplu: atunci când poporul român învață să colaboreze și să tragă în aceeași direcție și își asumă responsibilitatea pentru propria soartă.

2 COMMENTS

  1. Este adevarat ca Boc si Basescu nu sunt vinovati pentru declansarea crizei pe glob, dar Romania putea trece peste aceasta criza mai usor daca se luau niste masuri economice mai bune. De ce Polonia nu a avut deloc recesiune, iar Romania are de 2 ani?!

  2. Sunt de acord cu tine, cum că România ar fi putut să treacă peste criză mai repede. Polonia n-avut recesiune pentru că a știut mereu să-și vadă de treabă. În România, toți politicienii spuneau că România nu va fi afectată de criză și ca atare nu s-au luat măsurile necesare pentru a pregăti țara pentru criză. Vina aparține tuturor partiedelor politice, nu doar PDL-ului.

    Acumă toți vor să creadă că dacă scapă de PDL, atunci scapă și de criză, neînțelgând că se mint singuri. Ieșirea din criză nu este chiar atât de simplă precum vor cei de la televiziunile de partid (Antenele și Realitatea) să ne facă să credem.

    Bun, pleacă Boc și vine Ponta sau Antonescu. Cu ce se schimbă situația? Doar pentru că Ponta sau Antonescu este premier, România a ieșit din criză? Normal că nu!

    Dar românul vrea soluții rapide, ușoare și care să i se dea fără să i se ceară vreun efort. Și de aia românul crede că dacă schimbăm guvernul, atunci, atenție!, ”o să-mi fie mie mai bine”. Criza este mai gravă în România decât în Polonia pentru simplul fapt că polonezii știu să mai și gândească în termeni de ”noi” și nu cum gândește românul, ”eu, eu, mie să mi se dea”.

LEAVE A REPLY